Două tinere, dintre care una şomeră, s-au bătut în cuşcă, la deschiderea Galei MMA de la Iaşi. Bursa lor a fost măruntă, dar vor să continue. Dacă sângele lor s-ar vinde în pahare de plastic, ar face şi asta.

Oamenii vor tot timpul mai mult. Sânge mai mult. Pentru că românii dau semne că s-au plictisit de tot ce-au văzut până acum în materie de lupte, promotorii cresc oferta. În ultimul an s-au înmulţit galele MMA, luptele totale în care loveşti până când adversarul cade la pământ şi continui să loveşti şi după aceea. Când simţi c-a leşinat te opreşti.

Să-şi zgârie faţa şi să-şi smulgă rinichii

E ceva nou, dar tot nu-i suficient. Au ridicat garduri mari în jurul ringului, le-au făcut mai fioroase, ca nişte cuşti pentru animalele de la circ, au permis luptătorilor să-şi zboare maxilarele şi să stropească cu sânge spectatorii din primele rânduri, dar tot mai trebuia ceva. Pentru încălzire, ca un preludiu la descătuşarea sălbatică ce va urma, sunt bune nişte fete care să se bată. Să-şi zgârie faţa şi să-şi smulgă rinichii, dacă vor.

Două tinere din Iaşi au intrat sâmbăta trecută în cuşca de luptă, în jurul căreia o mie de bărbaţi urlau şi-şi roteau pumnii prin aer, imaginându-şi că se bat chiar ei. Au făcut-o pentru o sută de euro, în care intră şi plasturii cu care să-şi acopere feţele tumefiate. Şi-au strâns părul în cozi scurte, şi-au pus şorturile de război şi s-au lovit cu picioarele până când una a căzut la pământ. Şi-au strâns mândria de pe jos, s-au şters cu prosoapele şi-au plecat la vestiar, unde-i aştepta bursa. O sută de euro cash, cât o juma’ de chirie, şi-o promisiune pentru data viitoare. Alexandra şi Andreea ar putea sângera în pahare de plastic dacă cineva ar plăti pentru asta.

S-a luptat şi-n Germania şi oriunde e nevoie

„Sistemul MMA a început să prindă la public. Marile cluburi au început să-şi antreneze sportivii şi pentru lupta la sol”, explică Sebastian Luca, antrenor MMA la clubul Scorpions din Iaşi. Deschiderea primei gale MMA din Iaşi, de sâmbătă, a fost făcută de două ieşence. Ambele au practicat iniţial boxul, după care au trecut la kickboxing.

Alexandra Chirilă are 23 de ani şi e vânzătoare. Spre deosebire de concurentele din străinătate cu care a intrat de mai multe ori în ring, Alexandra trebuie să se trezească zilnic pentru a merge la serviciu, după care, dacă mai are timp şi energie, merge la sală pentru a lua la bătaie sacul de. „Sunt gestionară la un magazin. Nu câştig mult, cât să mă întreţin. Mă mai ajută mama, dacă este nevoie”, spune luptătoarea.

Nu prea respectă regimul alimentar că n-are timp să se gândească la asta. Se antrenează cot la cot cu băieţii, pentru că la sală nu prea vin fete. Pornirile războinice le-a descoperit încă din anii de şcoală, când se răfuia cu colegii care o supărau. „Normal că am mai ajuns şi la conflicte, la bătaie. În sală e cu totul altceva”, susţine Alexandra Chirilă. Sutele de mii de flotări şi sărituri cu genunchii la piept au atras atenţia asupra ei. „Am fost în Germania şi Elveţia la competiţii, îmi place să lupt. Sper să pot urca în ierarhie”, îşi doreşte Alexandra. Ea practică boxul de aproape 6 ani şi priveşte sportul ca pe o moştenire de familie. „Tata a făcut box şi asta m-a impulsionat şi pe mine”, susţine ieşeanca.

Campioana nu ştie cum să se prezinte: casnică sau şomeră?

Adversara de sâmbătă a Alexandrei Chirilă a fost Andreea Rotaru, colega ei de club. Andreea este o sportivă titrată, având în palmares mai multe titluri, inclusiv pe cel de campioană naţională la box. Sportiva nu ştie dacă să se prezinte casnică sau şomeră. Nu primeşte ajutor de şomaj, dar nici nu lucrează. A absolvit o şcoală postliceală de contabilitate, dar nu şi-a găsit de lucru în domeniu. Dă impresia că nici nu i-ar plăcea să se ia la trântă cu gestiunea unei firme, pentru că iubeşte mai mult să transpire în sala de antrenament.

Andreea spune că a ajuns să practice sporturi de contact aproape din întâmplare. Era încă liceancă în momentul în care a lovit pentru prima dată sacul de box. „O colegă m-a convins să merg la box feminin. Prin 2004 era un sport de care nu se prea auzise la noi. Mi-a plăcut şi am rămas, după care am început să practic şi kickboxing”, spune ea. Banii pentru antrenamente, cantonamente, echipament şi deplasări sunt asiguraţi de familie pentru că sumele primite pentru rezultatele sportive abia dacă i-ar permite să supravieţuiască.

Cu o singură luptă pe lună mori de foame

La televizor, galele K1 sau MMA sunt prezentate ca evenimente exotice, în care domină luxul. Muzica dinamică şi jocurile colorate de lumini, costumaţia sportivilor şi prezentatorii logoreici sunt, însă, doar ambalajul lucios care îmbracă frumos un produs ce altfel, poate, nu s-ar vinde.

În spatele ringului sunt de fapt oameni care trebuie să-şi câştige existenţa din alte surse. „Nu se câştigă mulţi bani nici la băieţi şi cu atât mai puţin la fete. În box, spre exemplu, primeşti o diplomă şi apoi, dacă Federaţia acordă vreun premiu, e bine. Dacă nu, sunt şanse doar să primeşti un premiu din partea sponsorilor, asta dacă reuşeşti să îi atragi”, susţine luptătoarea Andreea Rotaru.

Contractele pentru luptele profesioniste sunt confidenţiale, de aceea puţini sportivi vorbesc despre banii câştigaţi din K1 sau MMA. Antrenorul Sebastian Luca a acceptat însă să dezvăluie cât câştigă un sportiv de top. „Pentru a ajunge într-o astfel de gală trebuie talent dar şi mulţi ani de antrenament. Banii primiţi variază foarte mult, în funcţie de mai multe criterii. Un sportiv cu notorietate este mai bine plătit iar la o gală naţională, mediatizată, banii sunt mai mulţi. Orientativ pot spune că la o gală MMA, cum a fost cea organizată la Iaşi, sportivii au primit între 100 şi 500 de euro”, a explicat Sebastian Luca. Cu o singură luptă pe lună mori de foame.

I-a dat somn în 5 secunde

Unul dintre ieşenii care au intrat sâmbătă în cuşcă este deja cunoscut amatorilor de K1. Sebastian Horeică este prezentat adesea drept partener de antrenament al lui Cătălin Moroşanu şi e văzut ca un intelectual printre luptători. A absolvit Politehnica şi, cu autoironie, se consideră specialist în hârtie. „Anul trecut am terminat Facultatea de inginerie chimică, la secţia ingineria şi fabricaţia hârtiei. Sunt specialist în hârtie, ce să spun! Am fost primul din grupă, am luat nota 9 la licenţă, dar nu mi-am găsit loc de muncă în domeniu”, spune, hâtru, ieşeanul.

Sebastian Horeică este subofiţer şi, în armată, a început să participe la competiţii de judo, kickboxing, muay thai şi taekwondo. Despre multitudinea de stiluri practicate, are o reacţie amuzantă. „Tot o bătaie e, când intri în ring. Mai câştigi, mai pierzi, asta e viaţa! Important este să fii mai bun la următoarea luptă”, spune el.

Această filosofie l-a făcut să piardă prin KO în doar 5 secunde la concursul „Se caută un greu”, în faţa lui Bogdan Stoica. Un mawashi geri (lovitură circulară cu piciorul) primit în cap chiar în  primele momente i-a spart arcada iar arbitrii au oprit lupta, declarându-l câştigător prin KO pe oltean. Şi-a luat revanşa câteva luni mai târziu, la Craiova.

Şi Moroşanu se pregăteşte pentru MMA. Aşa cere piaţa

Unul dintre partenerii săptămânali de antrenament ai lui Horeică este Cătălin Moroşanu care, mai nou, se antrenează în sistem MMA. De altfel, la Moroşanu fac trimitere cam toţi luptătorii de la Scorpions, care îl consideră un fel de emblemă a clubului. „Şi Cătălin Moroşanu, dar şi Sebastian Ciobanu, vin periodic la antrenamente. Moroşanu se antrenează de ceva vreme şi pentru lupta la podea”, a explicat antrenorul Sebastian Luca. STILURI

Oricum le-ai zice, tot bătaie e

Kickbox este un stil de luptă care conţine elemente provenite din karate, muay  thai şi box. Se luptă în picioare şi sunt permise lovituri de pumn şi de picior, uneori şi de genunchi.

Mixed Martial Arts (MMA) este o platformă de arte marţiale full contact care permite lovituri de braţ şi picior preluate din box şi muay thai, prize şi proiectări din judo, lupte libere sau jiu jitsu şi lupta la sol. Complexitatea luptei face ca antrenamentul să se axeze pe mai multe discipline, care să permită unui sportiv să facă faţă atât luptei în picioare, cât şi celei la sol. Cea mai cunoscută competiţie MMA este Ultimate Fighting Championship (UFC).

Judo, jiu jitsu tradiţional şi jiu jitsu brazilian. Jiu jitsu tradiţional a fost dezvoltat în Japonia şi se axează pe lovituri, proiectări şi tehnici articulare, în timp ce din jiu jitsu brazilian au fost eliminate loviturile. Jiu jitsu brazilian se aseamănă cu judo, dar regulamentul din judo îl forţează pe sportiv să se axeze pe proiectări, în timp ce regulamentul din jiu jitsu brazilian îl conduce spre lupta la sol.