Foarte multe elemente din viaţa Verei Renczi rămân un mister şi pentru istorici, şi pentru criminalişti.

Cu toate că „Văduva neagra”, cum a fost numită de presa vremii, Vera Renczi, a recunoscut toate crimele comise, există totodată multe enigme legate de acest caz.

În 1925, mai multe ziare americane au publicat povestea „văduvei negre”, o româncă acuzată că a ucis 35 de bărbaţi şi le-a ascuns trupurile în sicrie de zinc, aşezate într-o temniţă secretă de sub castelul său din localitatea yugoslavă Berkerekul.

Articolul iniţial a fost publicat de jurnalistul american Otto B. Tolischus, stabilit în Berlin, cel care în 1940 a primit prestigiosul Premiu Pulitzer, pentru corespondenţa sa din Berlin, la începutul celui De-al Doilea Război Mondial.

„Victimele aveau între 23 şi 30 de ani, cu excepţia băiatului. Paisprezece dintre ei erau români”, scria acesta.

A venit pe lume în Bucureşti, în anu 1920, fiind rodul unei poveşti de dragoste dintre un om de afaceri ungur şi o tânără superbă din România, cu rădăcini în rândul nobilimii maghiare. Nu i se cunoaşte numele de fată, Renczi fiind numele celui de-al doilea soţ al ei.
Copilăria şi-a petrecut-o în Capitală, unde a rămas până la vârsta de 13 ani, când şi-a pierdut mama. După tragicul eveniment, Vera şi tatăl ei s-au mutat la Berkerekul, o localitate din nordul fostei Iugoslavii, unde bărbatul deţinea o mică moşie.

Psihologii care i-au studiat cazul susţin că absenţa tatălui din viaţa ei ar fi împins-o în această direcţie, fata fiind, de fapt, dornică de protecţie. Deja de o frumuseţe răpitoare, deşi era o adolescentă, Vera a trăit numeroase aventuri scandaloase, care au ţinut prima pagină a publicaţiilor locale.

Iar înainte de a împlini vârsta majoratului, avea o listă lungă de amanţi – toţi bărbaţi influenţi, bancheri şi oameni de afaceri – şi devenise o cuceritoare recunoscută.
Sub privirile îngrozite ale poliţiştilor, Vera şi-a început confesiunile terifiante. A recunoscut că a ucis cu arsenic şi stricnină, pentru a le  grăbi moartea, şi a mai spus că pe Joseph Renczi, cel de-al doilea soţ, l-a închis în sicriu înainte să-şi dea ultima suflare. Când a ajuns la de-al 12-lea sicriu, a izbucnit în plâns: era cel al propriului ei fiu, pe care a declarat că a fost nevoită să îl ucidă, pentru că îi descoperise crimele. Vera a mai dezvăluit că simţea o plăcere stranie să ştie că ea a fost ultima femeie din viaţa fiecărui bărbat ucis.

A fost arestată şi condamnată imediat la moarte, însă pedeapsa i-a fost comutată ulterior la închisoare pe viaţă, întrucât femeile nu puteau fi executate în Iugoslavia acelor vremuri, potrivit antena3.ro