Din cuprinsul articolului
10 august 1913 - România stabilește pacea în Balcani! Spinoasa problemă a Macedoniei a opus statele balcanice unul contra celuilalt
10 august 1913 - preliminariile păcii dictate de România
Nu va fi singura controversă între România și Bulgaria. O dată reglementată frontiera terestră dobrogeană (de la vest de Silistra și până la sud de Mangalia), s-au deschis certuri pe talvegul Dunării. Erau câteva insule, pe centrul șenalului navigabil, care fuseseră convenite, la paritate, să fie românești și bulgărești. Formal Imperiul Otoman era încă suzeranul Bulgariei. Numai că, Insula Bujorescu, apărută natural în 1840, la sud de Zimnicea, a pus probleme. Fără să fie pe vreo hartă a perioadei a ajuns în 1894, să se unească practic cu o insulă bulgară. Bulgarii au considerat că partea cea mai mare din insula unită natural era la ei! Deci România ar fi trebuit să renunțe total! Diferendul a fost rezolvat până la urmă la 1900, prin încetarea pretențiilor bulgare.
În jurul anului 1900, apare la Sofia VMOK, un comitet bulgar de eliberare a Macedoniei. Macedonia rămăsese cea mai mare posesiune otomană europeană, pe lângă Tracia de Est. Macedonia era râvnită de sârbi, greci și bulgari. Evident, VMOK râvnea și la Dobrogea. În 1900, jurnalistul aromân Ștefan Mihăileanu a fost asasinat la București, iar contra Regelui Carol s-a descoperit un atentat. Guvernul bulgar a acționat pedepsind formal grupul considerat terorist la București. România însă nu a fost mulțumită cu acest gest formal.
Anexarea Bosniei-Herzegovina de către Austro-Ungaria în octombrie 1908 a fost marcată concomitent cu proclamarea Independenței Bulgariei. Relațiile bilaterale intrau într-o nouă eră, între Sofia și București.
România și Războaiele Balcanice (1912-1913)
Desigur, la București, România fiind aliata secretă a Puterilor Centrale, persista nemulțumirea față de lipsa satisfacției în chestiunea frontierei dobrogene. Dacă Rusia se apropia de Serbia, Bulgaria și Imperiul Otoman deveneau și ele aliate tot mai mult cu Austro-Ungaria.
Serbia, Muntenegru, Bulgaria, Grecia au decis să atace Imperiul Otoman pentru a împărți Macedonia. În Primul Război Balcanic, România a fost neutră. Bulgaria, nemulțumită însă, și-a atacat aliații. România a decis să atace Bulgaria iar aceasta a capitulat.
Tratatul de la București
Tratatul de la București din 10 august 1913 a consfințit pentru România, rectificarea frontierei dobrogene prin adăugarea Cadrilaterului la România (Dobrogea de Sud pe linia Turtucaia - Silistra-Balcic-Ekrene). Au fost create județele Durostor-centrul la Silistra și Caliacra- centrul la Bazargic. Bulgaria a trebuit să suporte cererile Greciei, Serbiei, Muntenegrului și, evident, României.
Conferința care a dus la semnarea Tratatului de la București, a fost prezidată de către Președintele Consiliului de Miniștri, conservatorul junimist Titu Maiorescu.
Nicolae Iorga spusese clar că această campanie în Bulgaria a fost „discutarea chestiunii Transilvaniei”. Practic, alianța României cu Puterile Centrale intrase în punctul mort, înainte de ruperea ei în 1916, când România a ieșit din neutralitate și a intrat în Primul Război Mondial început în 1914.
Serbia câștiga Macedonia Centrală. Frontiera cu bulgaria era pe Vardar și Struma. Grecia lua Ioanina, Kavala, Salonic, Macedonia de Sud. Bulgaiia a pierdut Cadrilaterul și rămânea cu numai 113 km de litoral la Marea Egee, cu acces la portul Alexandupolis, între gurile de vărsare ale râurilor Nestos și Marița. Bulgaria, în raport cu Serbia primea și controlul cursului superior al râului Strumica.
Primul Război Mondial avea să schimbe configurația acestor frontiere. Cea mai dură a fost pierdera accesului de către Bulgaria la Marea Egee.
