1 Mai de la tradiții ancestrale la Ziua Muncii. Cum „a unit” această zi, ideologic regimuri antagonice. Paradoxal, Ziua de 1 Mai a fost agreată de dictatori care și-ar fi trimis oamenii în temniță sau în fața unui pluton de execuție la un simplu gest admirativ față de  rivalii lor.

Data de 1 Mai este astăzi Ziua Internațională a Muncii. Evident, cei care suntem născuți în secolul XX, în Romînia, am cunoscut sărbătoarea mai mult după latura ei din perioada comunistă, deși, ca și în cazul zilei de 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii,  originea zilei de 1 Mai vine din SUA.

1 Mai în mitologia germană și românească

În spațiul culturii germane (inclusiv în zonele sașilor ardeleni, șvabilor bănățeni), noaptea de 30 aprilie/1 mai este celebrată drept Noaptea Walpurgiei. Este considerată o sărbătoare a spiritelor, a vrăjitoarelor bune care ocroteau culturile agricole. Oamenii preferau să le cinstească, aprinzând focuri mari, alimentate cu lucruri vechi, lipsite de utilitate, mâncând, bând vin, bere, schnaps și mâncând bucate alese.

În tradiția românească, ziua de 1 Mai era Ziua de Armindeni, sau Ziua Sfântului Prooroc din Vechiul Testament, Ieremia. Oamenii se veseleau de 1 Mai, mâncând carne și bând vin, mai ales „vinul pelin”. Practic, era un ritual de binecuvântare a viilor, care să rodească. De regulă, data de 1 mai este ziua la care se încheia munca de a tăia, lega „joardele” viței de vie și de a săpa viile.

Așadar, în mentalul colectiv german și românesc, ziua de 1 Mai, la care ne vom referi în context ideologic mai jos, avea deja o bază tradițională ancestrală.

Originea americană a sărbătorii muncitorești

La 1 mai 1886, în statul american Illinois (stat component al Statelor Unite ale Americii) la Chicago, muncitorii de la Uzinele McKormik, care fabricau mașini și utilaje agricole au cerut în stradă drepturi salariale. Ca urmare a replicii autorităților, soldate cu 1 mort și 10 răniți, muncitorii, organizați sindical (existau și agitatori anarhiști și comuniști, din rândul imigranților), au protestat pe 4 mai 1886, în Piața Haymarket (Târgul de Fân în traducere).

Și de data asta, Poliția a deschis focul. Un grup de anarhiști a pus a detonat o bombă care a ucis câțiva polițiști. Autoritățile au reacționat dur, au fost arestări, s-au pronunțat condamnări la moarte. American Federation of Labour, strângând rândurile cu acelea ale activiștilor socialiști europeni a creat un curent favorabil în rândul opiniei publice astfel că în 1888, s-a cerut public achitarea arestaților.

La 1 mai 1890, a fost organizată o mare grevă generală în SUA, intens mediatizată. Așa s-a ajuns ca Internaționala Socialistă să preia ziua și să o folosească drept simbol al Zilei Internaționale a Muncii. Muncitorii doreau să aibă ziua de muncă de 8 ore, ziua liberă de duminică, asistență socială și medicală, drept la pensie, salarii decente.

1 Mai, ziua care i-a unit pe socialiști, fasciști, carliști, naziști și comuniști

În România, mișcarea socialistă s-a dezvoltat la finalul secolului al XIX-lea sub influența unor intelectuali precum Salomon Katz (un evreu ucrainean românizat sub numele Constantin Dobrogeanu Gherea), Zamfir Arbore, Vasile Morțun, Ioan  Nădejde și Sofia Băncilă (sora pictorului Octav Băncilă, soția lui Ioan Nădejde). Socialiștii români au celebrat Ziua Muncii la 1 mai 1890. Din 1893, PSDMR va avea deputați în colegiul electoral III al Parlamentului României, dar treptat, votul fiind cenzitar, neavând electorat, socialiștii s-au unit cu facțiunea „liberalilor generoși”.

Pornind de la tradiția fascist-corporatistă a breslelor, dictatorul-rege Carol al II-lea a decis ca la 1 mai 1839 să organizeze o sărbătoare a breslelor muncitorești la București, la Cinematograful ARO. Organizator a fost Mihai Ralea, fruntaș național-țărănist, viitor lider și „culturnic” comunist (tatăl criticului literar Catinca Ralea și socrul actorului Emanoil Petruț). Carol al II-lea s-a inspirat atât de la corporatiștii italieni cât și de la Adolf Hitler care a văzut în ziua de 1 Mai, Ziua Unității prin Muncă a Poporului German.

Cu această ocazie, s-au cunoscut Nicolae Ceaușescu și Lenuța Petrescu. El muncea la o tăbăcărie din București, ea lucra la fabrica Jacquard (viitoarea Adesgo). Ceaușescu a cumpărat foarte multe cărți poștale editate clandestin de „Ajutorul Roșu” pe care trebuia scris numele candidatei la titlul de Regina Muncii. Evident, „a votat” cu Lenuța Petrescu, ea devenind aleasa balului, bal care a avut loc după defilarea de la ARO, în acea după amiază, în Parcul Veseliei din Capitală. De atunci, cei doi vor forma neoficial un cuplu (Lenuța îl va vizita pe Nicolae la închisoarea politică („lagărul”) de la Târgu Jiu), oficializându-și legătura în 1947.

Comuniștii au „confiscat” momentul 1 mai 1939, considerându-l drept manifestare anti-fascistă, mai ales după ce Nicolae Ceaușescu a avansat în ierarhia comunistă și i-a succedat în martie 1965 lui Gheorghe Gheorghiu Dej în fruntea Partidului Comunist și ulterior în fruntea statului român. Se făceau demonstrații publice, iar oamenii petreceau după amiaza la grătare cu mici, bere, amintind cumva de străvechiul Armindeni și de vinul pelin..

1 Mai, melodie compusă de legendarul Ciprian Porumbescu, adaptată de comuniști

Nu numai imnul „Trei culori” al României comuniste a fost adaptat după versurile și melodia compuse de Ciprian Porumbescu, erou martir al românismului bucovinean. Ciprian Porumbescu (1853-1883) a compus și versurile unui cântec dedicat primăverii, pe care comuniștii l-au adaptat, apărând „Imnul de 1 Mai”.

Iată versurile originale scrise de marele compozitor Ciprian Porumbescu:

„Cântec de primăvară

Cerul limpede zâmbeşte Ca-ntr-apus şi răsărit Iarba, frunza, floarea creşte Pe pământu-ntinerit. Toate saltă-n dulce-alai C-a sosit şi luna mai Ciocârlia sus intoană Al sau vers de mânecat Rândunica se re-ntoarnă La căminul dezgheţat. Toate saltă-n dulce-alai C-a sosit şi luna mai. Soarele voios pătrunde In bordei ca şi-n palat Intristarea se ascunde Sufletul mi-i uşurat. Toate saltă-n dulce-alai C-a sosit şi luna mai”.

Maria Ranteș a adaptat textul în variantă comunistă, acesta sunând astfel:

„Râde iarăşi primăvara Peste câmpuri, peste plai, Veselia umple ţara C-a venit Întâi de Mai!

Muncitorii au pornit Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit! Şi ei azi sărbătoresc Unu mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii, Muncitorii-n joc şi cânt, Prăznui-vor în toţi anii Libertatea pe pământ.

Peste mări şi peste ţări Se adună pe cărări Lumea toată în alai Pentru al nostru Întâi de Mai.”

Epilog...

Astăzi, Ziua de 1 Mai este zi liberă prin lege. Românii au acum „punți” și minivacanțe pe care le petrec la Mare mai ales, fiindcă 1 Mai este ziua deschiderii oficiale a sezonului estival. Profilul economic al României s-a schimbat. Nu mai există marii coloși industriali, pe locul lor au răsărit de la cartiere de locuințe, la mall-uri și în cel mai fericit caz parcuri industriale.

Milioane de români sunt „oameni ai muncii” peste hotare, în Uniunea Europeană, în timp ce în România, unele meserii au devenit apanajul nepalezilor, sri-lankezilor, vietnamezilor, veniți la muncă legal, prin firme de plasare a forței de muncă în România.

Dar legenda de „1 Mai Muncitoresc” a rămas....