Fostul europarlamentar Adrian Severin, aflat în spatele gratiilor după ce a fost condamnat la 4 ani de închisoare pentru fapte de corupție, a trimis o scrisoare deschisă către ministrul Justiției, “indiferent care este acesta”.

Adrian Severin prezintă mai multe cazuri clare de abuzuri și hărțuiri ale persoanelor cu putere din lumea justiției către persoane care par nevinovate în comparație cu pedepsele primite sau cu circumstanțele în care s-au petrecut evenimentele. Rîndurile scrise și episoadele relatate de Severin sunt cutremurătoare.

"(...) 4.In „sistemul judiciar care scartaie din toate incheieturile", presiunile asupra martorilor, hartuirea expertilor si falsificarea probelor sunt deja de notorietate.

4.1.Pentru a-l determina pe I.B. sa depuna marturie impotriva judecatorului S.M., care trebuia neaparat indepartat din completul care urma sa-I execute pe profesorul Dan Voiculescu si grupul I.C.A., procurorul de caz i-a prezentat sotiei martorului fotografii imortalizandu-I in scene fierbinti cu o tanara aflata putin sub pragul majoratului. Sa fie oare, aceasta, o procedura legala? Ati analizat, domnule Ministru, aceste practici cu prilejul cercetarii managementului DNA? Le-ati interzis formal, in virtutea autoritatii constitutionale pe care o aveti asupra Ministerului Public?

Cum sotia nu s-a revoltat si omul nu a cedat, s-a ajuns la o condamnare pentru sex cu o minora, dupa ce incercarea de a se „descoperi"un viol, a esuat din lipsa... victimei.

Cel putin aceasta este versiunea impricinatului, pe care lecturarea sentintei nu o prea contrazice. Ceea ce este cert si uluitor insa, este ca I.B. a facut apel impotriva sentintei de fond, in timp ce parchetul, multumit de ea, nu a atacat-o. Cum, pentru a-si sustine apelul, condamnatul a adus in discutie practicile DNA, instanta de apel i-a dublat pedeapsa, ceea ce, veti fi de acord, domnule profesor, incalca principiul non reformatio in peius (nimeni nu poate sa-si inrautateasca situatia prin propria cale de atac). Sunt convins, domnule profesor, ca le vorbiti studentilor despre acest principiu elementar.

Culmea este ca solutia aberanta din apel a fost confirmata si de instanta suprema, care a judecat recur-sul in casatie. A spune ca acest sistem „scartaie" este mult prea putin. Avem de-a face, in realitate, cu crime judiciare si cu grupuri criminale organizate.

4.2.In cazul lui A.S., cei care au furnizat DNA o asa-zisa proba constand intr-un film realizat cu camera ascunsa, au sfarsit prin a recunoaste in instanta ca inregistrarea fusese „prelucrata" de ei. In plus, dupa refuzul instantei de a dispune o expertiza judiciara, un expert extrajudiciar a stabilit ca filmul cu pricina fusese in totalitatea lui obiectul unei contrafaceri. In conditiile in care DNA nu a prezentat nici o dovada sau informatie care sa ateste originalitatea, integralitatea si autenticitatea inregistrarii, marturia amintita si expertiza, fie ea si extrajudiciara, ar fi trebuit, pentru orice minte normala, sa creeze macar un dubiu asupra relevantei filmului cu pricina, impiedicand formarea unei convingeri dincolo de orice dubiu rezonabil. Nu a fost asa. In schimb expertul a fost pus sub urmarire penala pentru favorizarea infractorului si divulgarea de documente din dosarul cauzei. O actiune de intimidare, pe care nici CSM, nici Ministerul Justitiei, nu au cercetat-o sau sanctionat-o. Daca socotiti, domnule Ministru, ca nu aveti competentele legale spre a o face, va reamintesc ca aveti competenta de a initia legile care va lipsesc.

4.3.Recurgerea la expertiza, ca muloc de proba, se justifica prin nevoia lamuririi unor aspecte tehnice, economice, medicale, contabile, etc., pentru care magistratii nu au pregatirea de specialitate necesara. Desigur, nu expertii judeca, ci judecatorii. Acestia nu pot schimba insa concluziile expertului, ci au doar posibilitatea de a le plasa in contextul celorlalte probe, spre a stabili cu exactitate o situatie de fapt. Concluziile expertului si expertiza, in ansamblul ei, au valoare stiintifica. Daca un expert ales de partea interesata ar mai putea fi banuit de un oarecare subiectivism, expertul numit de instanta se bucura de prezumtia - fie ea si juris tantum - de obiectivitate si competenta. Cred ca asa le spuneti, domnule profesor, studentilor dumneavoastra.

Iata insa ca, in cazul lui M.I., acuzat de evaziune fiscala, doua expertize judiciare financiar-contabile care stabileau ca prejudiciul este inexistent si ca baza de calcul a impozitarii luata in considerare de DIICOT era gresita, au fost inlaturate. Initial instanta a cerut suplimente de expertiza; ele au confirmat absenta prejudiciului. In atare situatie s-a trecut la masura mai radicala a schimbarii compozitiei completului de judecata. Acesta a negat pur si simplu expertizele pe care instanta le dispusese, a declarat textual ca „nu isi insuseste concluziile expertilor judiciari" si 1-a condamnat pe inculpat la pedeapsa maxima de 8 ani de inchisoare.

Si, daca tot a facut acest lucru, in decizia instantei de apel s-a mai adaugat obligarea condamnatului la acoperirea unui presupus prejudiciu suplimentar aferent unor fapte de care nu fusese acuzat si care nu facusera obiectul judecatii in fond. Evident, referitor la aceasta condamnare suplimentara, nu a mai existat nici o cale ordinara de atac.

Ce fel de justitie este aceasta, domnule Ministru? Nu pentru un asemenea stat de drept s-a murit in decembrie 1989. Cei care atunci au stat in fata tancurilor, sunt acum in inchisori, in timp ce aceia care atunci au stat la sprit si sarmale, sunt acum ministri”, este unul dintre cazurile menționate de Severin în scrisoare deschisă prezentată de luju.ro.