Bolnavi de cancer, epilepsie şi alte afecţiuni care nu se pot trata cer la unison să nu mai treacă anual prin faţa comisiilor de evaluare. Autorităţile le răspund că nu sunt suficient de bolnavi.

Dintre românii cu certificat de handicap, 30% sunt sănătoşi. Din aproape 300.000 de dosare verificate anul trecut, 90.000 s-au dovedit suspecte, iar alte 11.000 de dosare de pensionare pe caz de boală au fost suspendate pentru că posesorii lor s-au dovedit a fi, de fapt, sănătoşi.

În tot acest timp, bolnavi cu afecţiuni pentru care nu există tratament sunt nemulţumiţi pentru că sunt chemaţi în fiecare an la controale medicale şi umiliţi de comisiile de evaluare, chiar dacă bolile lor n-au leac.

Puţini primesc grad de handicap definitiv

Din populaţia României, circa 3% sunt persoane cu dizabilităţi, potrivit datelor de anul trecut ale Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.

În baza diagnosticului stabilit de medicul curant, comisiile stabilesc încadrarea persoanelor suferinde în grad de handicap uşor (IV), mediu (III), accentuat (II) sau definitiv (I).

Persoanele cu un diagnostic ireversibil nu mai sunt nevoite să vină an de an la examinare, iar faptul că doar o mică parte din bolnavi primesc acest grad este motiv de "zâzanie" între bolnavi şi autorităţi.

Doar cancerul cu metastaze te salvează de drumuri

În fiecare dimineaţă, centrele de evaluare a persoanelor cu handicap se umplu cu bolnavi "înarmaţi" cu paporniţe pline cu hârtii.

La Centrul de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din sectorul 6, bolnavii şi rudele lor stau aliniaţi ca la dentist şi-şi aşteaptă rândul la consultaţie. O dau din râs în plâns şi invers.

Toţi cred că ar merita un grad de handicap pe termen nelimitat, însă bolile de care suferă, deşi grave, nu se pretează întotdeauna la încadrarea în grad de handicap definitiv.

"Certificatele de handicap cu termen permanent se acordă în funcţie de mai mulţi factori: stadiul bolii (cancerele pot avea o evoluţie imprevizibilă, cu eventuale complicaţii, sau o evoluţie favorabilă; de exemplu, în cazul cancerului de colon cu metastaze osoase se poate acorda cu termen permanent), existenţa sau nu a alternativei de recuperare (există cazuri de persoane cu handicap cărora li se acordă pe termen de 12 luni un grad de handicap cu condiţia de a urma un plan terapeutic pe care bolnavul nu le respectă, nedorindu- şi pierderea gradului", ne-au declarat reprezentanţii biroului de presă din cadrul Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap.

"Nu pot să mă cert cu ei, că mă trimit la muncă"

Ioana M. are 56 de ani şi a trecut din suferinţă în suferinţă: în ’95 a făcut un accident vascular, iar în ’97 a aflat că are cancer de colon. De atunci, în paralel cu mersul prin spitale, a fost nevoită să treacă an de an prin faţa comisiei de evaluare ca să-şi probeze "handicapul".

"Mă întreabă nimicuri, dar nu mă trimit acasă. Eu cred că de cancer nu mă mai vindec", se revoltă femeia. "Ce-i drept, nici bani nu am dat. Alţii dau şi primesc grad de handicap permanent sau pensie pe caz de boală. Nici nu pot să mă cert cu ei că îmi ridică handicapul şi mă trimit la muncă, iar eu nici până la colţ nu pot să merg fără să obosesc".

Lângă ea, o altă femeie, venită la control cu fratele de 30 de ani, bolnav de epilepsie este nemulţumită. "Nu-l vedeţi!? E pe şapte cărări! Nu vedeţi cum dă ochii peste cap, dar ne tot cheamă aici", se întreabă femeia.

La centrul din sectorul 5, din Ambulatoriul Spitalului Universitar, programul începe de la 14.00, dar bolnavii au început să se adune de la 10.

Ilinca V. are 50 de ani şi suferă de şapte ani de leucemie. Niciodată n-a crâcnit în faţa comisiei, dar nici şpagă n-a dat. "Mi-e silă să mă cert cu ei. Bani de dat n-am şi, de-aş avea, tot n-aş da".

Lângă ea, o mamă "flancată" de trei "copii" mari epileptici, care se leagănă când pe un picior, când pe altul, îşi aşteaptă resemnată rândul. "Nu cred că le este drag de noi, dar, dacă n-am fi noi, le-ar dispărea obiectul muncii", spune mama copiilor.

"Sufăr de pancreatită şi de ani buni mă perind prin faţa comisiei, sunt supus la umilinţe din partea medicilor, chiar dacă de boala asta nu mă mai vindec."VIOREL IONIŢĂ, bolnav nemulţumit

PERSEVERENŢĂ

Un bucureştean trimite de şapte ani memorii ca să fie scutit de evaluări anuale

Viorel Ioniţă, un alt bolnav nemulţumit, suferă de şapte ani de pancreatită şi, tot de atunci, se luptă cu "morile de vânt".

A trimis memorii la Ministerul Muncii, după care a fost plimbat de la o autoritate la alta. Fără răspuns însă. "De şapte ani mă perind prin faţa comisiei, pierd timpul, nervii, sunt supus la umilinţe din partea medicilor, chiar dacă de boala asta nu mă mai vindec. Pancreasul nu se regenerează ca ficatul", spune bărbatul. Nu de aceeaşi părere sunt autorităţile.

"Pensia de invaliditate este un drept asigurat care se acordă acelor persoane care au capacitatea de muncă pierdută, ca urmare a unei boli cronice sau accidente, conform Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Pancreatita cronică nu este cuprinsă în acestă listă si nu duce întotdeauna la invaliditate", este răspunsul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă. 11.000 de dosare pe caz de boală au fost suspendate anul trecut pentru că posesorii lor s-au dovedit sănătoşi