Moartea lui Tudor Postelnicu readuce în actualitate importanța și rolul jucat de acesta alături de familia Ceaușescu, în timpul regimului comunist. În ultimul său interviu, acordat, cu cinci ani înainte de deces, jurnalistei Lidia Popeangă-Mitchievici, la postul România TV, fostul șef al Securității și ex-ministru de Interne a făcut dezvăluiri prea puțin știute despre familia dictatorului care a condus România, timp de 22 de ani, până la căderea regimului, în decembrie 1989.

Moartea lui Tudor Postelnicu, care a survenit sâmbătă, la vârsta de 86 de ani, readuce în actualitate importanța și rolul jucat de acesta alături de familia Ceaușescu, în timpul regimului comunist. În anul 2012, el a dezvăluit detalii uluitoare despre soții Elena și Nicolae Ceaușescu, despre fiul cuplului dictatorial, Nicu Ceaușescu, dar și despre fosști lideri marcanți ai perioadei în care România a fost condusă de cuplul dictatorial.

În ultimul său interviu, acordat, cu cinci ani înainte de moartea sa, jurnalistei Lidia Popeangă-Mitchievici, la postul România TV, fostul șef al Securității și ex-ministru de Interne Fostul Ministru de Interne al lui Ceauşescu, Tudor Postelnicu, a povestit cine îi vizita cel mai des pe Nicolae şi Elena Ceauşescu şi ce s-ar fi întâmplat cu Nicu Ceauşescu dacă nu era înjunghiat, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, care au condus la înlăturarea de la putere a familiei dictatoriale

Tudor Postelnicu a declarat că nu poate spune care era personajul pozitiv, Elena sau Nicolae Ceauşescu. „Când se făcea politică e foarte greu să faci deosebire. Totul era în jocurile politice. Şi într-un prezidiu, şi într-o vizită. Într-o vizită se respecta protocolul. E un proverb românesc: erau o apă şi-un pământ”, spunea Tudor Postelnicu.

Despre Lina Ciobanu, fost ministru al Industriei Uşoare şi o apropiată a Elenei Ceauşescu, Tudor Postelnicu a spus că nu era îndreptăţită să o facă pe Elena „urâtă şi proastă”: „Lina Ciobanu era o prietenă foarte apropiată a Elenei Ceauşescu, foarte dusă în spate. Caracterul omului e grozav, e din ăla de potcoavă. E de potcoavă de Olt. Dacă ea a putut să spună... Vai de capul meu! Un profesor universitar să fi zis, un medic care aspira să obţină un titlu, să fi zis un intelectual aşa, dar cu cine transpiri ducându-l în spate, parcă sună...”.

Tudor Postelnicu a vorbit şi despre jocurile de societate din vremea comunismului, dar şi despre cine îi vizita cel mai des pe soţii Ceauşescu. „Emil Bobu şi soţia erau unii dintre cei mai apropiaţi de ei şi, mă rog, invitaţii ocazionali nelipsiţi. Invitaţii erau una, erau invitaţi săptămânal, la finele săptămânii, la masă: Bobu, Dăscălescu cu familia, Oprea cu familia”, îşi aminteşte Postelnicu.

Pentru jocurile de societate, soţii Ceauşescu mergeau la club în Primăverii sau la Snagov: „Noi nu aveam acces şi nu participa securitatea acolo, avea garda acolo. Singurele petrecerile la care participau toţi membrii comitetului executiv erau Revelioanele sau o masă dată, ştiu eu, de 23 August, ce se mai dădea seara”.

În ceea ce priveşte zvonurile potrivit cărora Nicolae Ceauşescu îl pregătea pe fiul său Nicu să preia conducerea ţării, Tudor Postelnicu susţinea că nu sunt adevărate. Dictatorul nu voia să cedeze încă funcţia. „Nici nu concepea să lase funcţia, dar cu toate astea l-a lăsat să intre în politică. L-a pus prim secretar la judeţ. Şi acolo a fost o poveste mare. Să-i mai spargă şi din anturaj, dar şi să-l călească. Acolo învăţa alfabetul actului de conducere”, a povestit Postelnicu.

Fostul ministru de Interne al regimului Ceauşescu ştia că Nicu Ceauşescu era bolnav chiar de la Elena. Nu a discutat însă niciodată cu Nicu despre starea lui de sănătate: „Cunosc de la mama lui, de la ea. Eu eram prieten cu el, nu pot să spun că nu, dar evitam probleme de sănătate, că ştiam că are ce are. Ea îmi spunea că l-a dus la Viena, eu eram la partid, cu ani în urmă îl dusese, până să vin eu, înainte de '78. De trăit mai trăia (şi dacă nu era înjunghiat la Revoluţie, n.r.), dar de bolnav era bolnav. Aşa că e greu să discuţi cu un om chiar dacă îţi e prieten, pentru că îi loveşti rana, i-o adânceşti, e mai greu”, a mai spus Tudor Postelnicu.

Salvat de închisoare de un decret al lui Nicolae Ceaușescu

Tudorel Postelnicu, fostul şef al Securității, în anii în care România era condusă de fostul dictator, Nicolae Ceauşescu, a murit, sâmbătă, în urma unei lungi suferinţe. La începutul anului soţia acestuia, Maria Postelnicu, declara că soţul ei fusese doborât la pat de mai multe afecţiuni.

Tudor Postelnicu (13 noiembrie 1931-12 august 2017) a fost un membru marcant al PCR, dar şi general român. Prima dată, acesta s-a evidenţiat în 1977, când a făcut parte din Comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului. La un an distanţă de acest episod, Postelnicu a fost numit șef al Departamentului Securității Statului, iar în 1987 devenea ministru de Interne și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

Numele lui este legat de urmărirea și persecutarea mai multor disidenți, printre care scriitorii Paul Goma, Ion Caraion, Wagner Klaus Georg, George Constantin, Gheorghe Ursu și alții. În 1989, la ședința din 17 decembrie a CC al PCR, Postelnicu a fost criticat împreună cu ministrul apărării Vasile Milea, pentru că nu au acționat destul de ferm împotriva manifestanților din Timișoara. Fostul şef al Securităţii luat parte și la ultima ședință a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, în dimineața de 22 decembrie 1989 (în jurul orei 9:45), la puțin timp după sinuciderea generalului Vasile Milea.

În timpul Revoluției, acesta a fost arestat de revoluționari și interogat de procurorii militari. La data de 2 februarie 1990, Postelnicu a fost judecat de Tribunalul Militar Teritorial București, în cadrul lotului „CPEx” în „procesul celor patru”, alături de Emil Bobu, Manea Mănescu și Ion Dincă. Tudor Postelnicu a fost condamnat la închisoare pe viață, confiscarea averii și privarea de unele drepturi civile. După recurs, i s-a schimbat încadrarea de la genocid la omor deosebit de grav, și a rămas să execute 14 ani de închisoare, dintre care a făcut doar șapte. Culmea, ieșirea din închisoare a venit în baza unui decret al lui Ceaușescu, care a rămas neabrogat în anii ’90.