Editura Evenimentul si Capital

TORȚIONARUL care a devenit SFÂNT! L-a îngrozit pe Ceaușescu și a fost primit de Reagan și Bush la Casa Albă

Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Autor: | | 23 Comentarii | 5545 Vizualizari

Acum 8 ani, pe 21 noiembrie 2006, murea la Washington una dintre cele mai luminoase figuri ale Ortodoxiei românești. A pătimit 21 de ani în temnițele comuniste, parcurgând calea de la infernul reeducării de la Pitești la pocăință și apoi la sfințenie.

Despre perioada de cădere a tânărului legionar, distrus de sinistrul experiment KGB numit „Reeducare”, își amintește Dumitru Bacu:

„Dintre reeducaţii din celulă, cel mai periculos pe vremea aceea era un fost student în medicină, Calciu Gheorghe, poreclit „eminenţa cenuşie” a directorului Goiciu; Calciu era unul dintre cei mai devotaţi informatori pe care i-a dat reeducarea şi care a luat oarecum locul lui Ţurcanu.”

Ce minune s-a întâmplat cu sufletul lui de a reușit să iasă din prăpastie? Însuși Părintele avea să povestească smerit chinul urcușului său spre lumină:

”Refacerea mea a fost mult mai grea decât a altora, pentru că ruptura mea a fost mai mare. Eram un tânăr destul de naiv, un copil de țăran cu o credință puternică, cu o mare încredere în oameni. Eram foarte simpatizat. Chiar după ce am căzut se spunea despre mine “îngerul căzut cu ochii albaștri“, pentru că toată lumea m-a socotit ca pe un înger. Acum eram un înger căzut. Și suferința mea a fost așa de dură și ruptura mea a fost așa de totală, încât eu mi-am revenit mult mai greu.”

Dar, odată ajuns în lumină, ce explozie! Ce sfințenie copleșitoare!

Virgil Ierunca, în Fenomenul Pitești, notează despre Calciu un fapt cutremurător:

„N-a fost condamnat la moarte (sau i s-a comutat) şi a fost trimis după procesul său - separat de al lui Ţurcanu şi al lotului său - la secţia de exterminare de la Jilava, faimoasa cameră 53, unde a dovedit că se schimbase integral. S-a purtat, aveau să spună apoi colegii săi de celulă, ca un sfânt cu ei, mergînd până la sacrificiu. În cursul unei epidemii de dezinterie, şi-a tăiat venele pentru a da celor bolnavi să bea sânge. Când a ieşit din închisoare era profund religios, s-a înscris la teologie şi a ajuns profesor la Seminarul teologic. Predicile pe care le ţinea erau ascultate nu numai de studenţii săi, ci şi de studenţi de la ştiinţele exacte. În 1977, a fost dat afară din postul său de profesor, supravegheat, ameninţat, şantajat ca să se liniştească. Nu s-a liniştit. Ajutat de un grup de credincioşi ce se reuniseră pentru a-l apăra şi a scrie Patriarhului, Calciu n-a cedat. A fost din nou arestat la 10 martie 1979, condamnat la zece ani închisoare, comutaţi în şapte ani şi jumătate, şi supus unui regim de exterminare în închisoarea de la Aiud.”

Dan Lucinescu, un fost coleg de detenție de la Pitești, își amintește o altă întâmplare cu Gheorghe Calciu:

„Când, în urma unor crunte presiuni fizice a fost îndemnat să lovească un coleg de al lui, a căzut în genunchi în poziție de rugăciune și din ochii suferinzi, de căprioară rănită, începură să-i curgă lacrimi, iar din răni sânge”.

Dar poate cele mai roditoare fapte ale lui Gheorghe Calciu-Dumitreasa sunt cele „Șapte cuvinte către tineri”, pe care le-a rostit în Postul Paștilor din 1978, într-o perioadă în care Lagărul comunist începuse să fiarbă: Carta 77 în Cehoslovacia, Lech Walessa în Polonia sau Mișcarea Goma în România. Ceaușescu nu putea suporta așa ceva. Pentru curajul său de a rosti asemenea predici de la amvonul bisericii Mănăstirii Radu Vodă din București, Părintele Calciu avea să fie amenințat, șicanat, anchetat și apoi arestat și condamnat la 10 ani de închisoare.

Până la urmă, vor fi  „doar” 5 ani și jumătate, petrecuți în clinica de pshiatrie de la Jilava și în închisoarea de la Aiud. În fața valurilor de protest din Occident, grație mai ales intelectualilor români din exil (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Paul Goma), în vara lui 1984 este eliberat, iar în anul următor este forțat să părăsească țara, în ciuda opoziției sale.

Se stabilește cu familia sa în Statele Unite, unde devine un adevărat focar de ortodoxie. La Biserica Sfânta Cruce din Cleveland, unde slujea, veneau puhoi de oameni. Sub influența sa luminoasă, mulți s-au creștinat sau au trecut la ortodoxie. Este primit la Casa Albă cu toate onorurile de către Ronald Reagan și George Bush.

După 1989 și până la moartea sa în 2006, vine anual în țară, unde ține conferințe sau își vizitează prietenii vechi: Iustin Pârvu, Bartolomeu Anania, vechii colegi de temniță. Este îngropat la Mănăstirea Petru Vodă, alături de Iustin Pârvu.

Pentru a vă face o idee despre farmecul Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, reproducem mai jos, Primul cuvânt către tineri. Din păcate, litera scrisă, oricât de măiastră este, abia poate descrie magnetismul cuvântului GRĂIT al Părintelui. Un răspuns de dincolo de mormânt pentru toți cei care vor să blocheze accesul tinerilor la Hristos.

 

                                                                    CHEMARE

„Cuvântul cel dintâi l-am făcut, o, Teofile, despre toate cele pe care a început Iisus a le face și a le învăța” (Fapte 1, 1)

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate