Sistemul politico-mafiot schimbă o generație cu alta. La fel și sistemul judiciar a schimbat o generația cu alta, doar că, în această zonă, schimbarea a început de ceva ani buni și se simte.

În timp ce noul val din sistemul judiciar a tot tăiat în carnea corupției, la început timid, generația nouă din politică a perfecționat corupția învățată de la seniori, a desăvârșit populismul, demagogia, a întărit legăturile transpartinice, iar cireașa de pe tortul sistemului politico-mafiot este arma media. Această armă e folosită pentru linșaj, manipulare, traficare de influență, șantaj, abuz, iar lista de infracțiuni e mai lungă decât cele înșiruite, dar se pot regăsi integral în Codul penal.  Arma aceasta a fost și este folosită de toate taberele politice.

Pentru cine cunoaște felul în care piața media s-a dezvoltat în ultimii ani știe/a văzut că declinul presei a început în anii în care mafioții politici au început să aducă bani în presă. Intrarea s-a făcut prin zona de publicitate, aici s-au băgat bani, de aici a început presiunea pe zona editorială. La început a fost sufocată presa locală. Acolo s-au primit primii pumni în gura presei. Politicienii au adulmecat zona și au avut viziunea ”bâtei media” (politicienii fiind vizionari în ceea ce privește răul!) așa că au adulmecat și au înșfăcat. Probabil cel mai elocvent ”caz-școală” în ceea ce privește îngenuncherea presei locale, a modului tentacular în care devine captivă, este felul în care Duicu și-a pus la dispoziție toată presa în Mehedinți. Cazul nu e singular.  În toate marile orașe s-a aplicat aceeași rețetă. Odată lucrată ”fundația”, marile hold-up-uri din media națională au fost floare la ureche.

Vârful de ”dezvoltare” al acestei preluări totale a media a fost apariția, nu a ProTV (care a fost deschizătoarea telenovelizării televiziunii, a banalizării tragediei de proximitate, a unei acomodări cu violența/promiscuitatea/vulgaritatea de orice fel, făcute cinic cu rețetă), ci apariția terorism-televiziunii patentată de Antenele lui Domn Profesor. Acestea nu au fost hold-up-uri și  asta pentru că Domn Profesor a venit cu banii de acasă (din conturile grivco-crescent-dunărea-fosta Securitate) și și-a făcut propria jucărie. Având un puternic instinct de prădător, a știut că nu e îndeajuns doar jucăria, ci ea trebuia conectată la sistemul politic. Este, în fond, mentalitatea securistă în care s-a format: puterea înseamnă șantaj, manipulare, acces la resurse, acces la decizia politică, o bâtă sigură și eficientă. Implementând această mentalitate/comportament/stil de viață în trust, în fapt, a făcut o ”școală” de presă.  Sumele uriașe care s-au pompat în această mașinărie conectată la clasa politică au creat o monstruozitate care a devenit, din cauza complicităților politice, un fel de putere în stat.

Astfel, în media preluată și în politică mentalitatea mafiotă este modul de operare aproape generalizat, în vreme ce în sistemul judiciar schimbarea generației acționează invers. Scoate puroiul afară, atât din propriul sistem cât și din societate.  Noua generație de magistrați – judecători și procurori, a adus în sistem schimbarea, a înțeles miza, și-a asumat riscul. Magistrații noului val au înțeles, atunci când au intrat în sistem, că Legea devenise un moft pentru politicieni, iar în opinia publică Justiția era privită drept coruptă. Creșterea încrederii, încă de anul trecut, măsurată în procente li se datorează. Aceștia au văzut că politicul intrase cu bocancii plini de noroi în sistem. Pentru aceștia, pentru mulți dintre ei, atât câți să producă schimbarea, drumul e fără întoarcere: Fiat Justitia Et Pereat Mundus (Să se facă Justiția de-ar fi să piară lumea!).

Condamnarea lui Domn Profesor a fost precum coliziunea acestor două sisteme. Nu e prima, au mai fost cea a fostului premier Adrian Năstase, a lotului mafioților din fotbalul autohton, a politicianului gură-mare Becali, și lista mai conține și alte nume. Deși la vremea lor, condamnările respective au creat un val de emoție publică, au împărțit taberele politice pe poziții de luptă (aparentă), sistemul politico-mafiot nu a suferit pierderi însemnate. Ele au fost doar semnele a ceea ce avea să vină și va continua în ciuda presiunile din curtea a3. Condamnarea lui Domn Profesor a fost coliziunea coliziunilor. Două sisteme ca două lumi diferite, paralele. Sistemul politico-mafiot și sistemul judiciar, Statul de drept (care a devenit subiect de umor în media aservită) au intrat în coliziune precum două galaxii într-un SF mioritic. Reverberațiile acestei coliziuni se vor simți încă mult timp de acum încolo.  Condamnarea unuia dintre cei mai cinici sforari ai sistemului politico-mafiot va antrena după sine o serie de repoziționări politice, de modificări în zona de manevră a trustului – politică, economică. Amplitudinea coliziunii s-a simțit și în violența campaniei premergătoare sentinței finale, în protestul organizat de angajații trustului, protest care a adunat aproape 2000 de oamenii la Palatul Cotroceni, în amenințările proferate în continuare la adresa judecătorilor și procurorilor. Cinismul acestei lupte cu sistemul judiciar se reflectă în felul în care opinia publică este manipulată, în felul în care magistrații sunt ținte mediatice, în felul în care Legea este defăimată. Protestul de duminică a degenerat pentru că el s-a construit pe rostogolirea discursului urii.

Este precum în Star Trek, să ne amintim cum începea fiecare episod cu nava Enterprise care înainta silențios străbătând negrul adânc al spațiul iar vocea lui Jean-Luc Picard (Patrick Stewart), gravă, clară, plină de promisiunea unei aventuri stelare extraordinare, spunea ”Spațiul, ultima frontieră. Acestea sunt călătoriile navei spațiale Enterprise. Misiunea ei: de a explora lumi noi, necunoscute, de a căuta noi forme de viață și noi civilizații, de a pătrunde acolo unde nimeni nu a mai ajuns” . Sistemul judiciar e precum Nava Enterprise și rolul ei de a explora și pedepsi formele de corupție care sufocă România, un rol civilizator în cele din urmă. ”Borgii” din celebrul serial SF, cei  care nu aveau onoare și nici curaj, sunt în acest text politicienii corupți, corupții în general. Precum vedem zilele acestea, Nava Enterprise înaintează silențios, dar sigur, și parcă auzim o replică a lui Jean-Luc Picard adresându-se androidului Data: ”Lucrurile sunt imposibile numai până când devin posibile”, iar gândul ne duce, evident, la borgul Domn Profesor, rămășiță a fostei Securități, unul dintre artizanii scenariului din 1989 de preluare a Statului român în proprietatea fostei Securități. Nothing lasts forever! Star Trek – Next Generation.