Românii au talent în a face sau a nu face denunțuri în fața procurorilor
- Simona Ionescu
- 29 martie 2015, 16:00
M-am uitat și eu la reluarea emisiunii ”Românii au talent”, preț de câteva zeci de minute. Mă incitaseră criticile din presă și de pe Facebook la adresa Mihaelei Rădulescu, forfecată ba că face paradă cu ținute și gesturi sexoase, ba că-i rea peste limită cu concurenții, ba că-i urâtă și îngâmfată și o calcă pe nervi pe Andra. Nimic din toate astea, zic eu, din ce am văzut. Mihaela Rădulescu e ok, face show. Pentru asta e plătită.
Nu Diva e subiectul meu astăzi. A fost doar o paranteză. Însă curiozitatea pentru ea m-a făcut să aflu, împreună cu telespectatorii, povestea unui tânăr din Timișoara, deținut în penitenciar pentru că a refuzat să facă un denunț. Nu a cooperat cu procurorii, așa cum deja știm că au făcut Claudiu Florică, Dinu Pescariu și Dragoș Stan în dosarul Microsoft. A primit 16 ani de condamnare pentru că nu și-a denunțat prietenul care omorâse un om. Andrei, după cum a spus că-l cheamă, a simțit că nu-l poate trăda pe prietenul său și să mărturisească el fapta anchetatorilor. Polițiștii și procurorul au descoperit criminalul și fără ajutorul lui, însă l-au pus și pe el sub acuzare pentru tăinuire. Era un tânăr abia ieșit din adolescență la vremea aceea, fiindcă acum, după aproape 12 ani de executare, are vreo 30 de ani.
L-am privit și l-am ascultat cu atenție pe Andrei. N-a avut niciun moment de regret că nu și-a turnat prietenul, deși, cel puțin acum, a realizat că acesta a făcut ceva rău – ”a luat viața unui om”. Pentru această loialitate extremă, tânărul din Timișoara a stat 12 ani în pușcărie. Florică, Pescariu și Stan, din dosarul Microsoft, au ales să denunțe că au intrat într-o afacere murdară, din care au făcut bani și au dat bani unor politicieni, că au corupt și au furat statul, iar în schimbul acestei pâri oficiale și legale au obținut libertate și averea neatinsă.
Firesc, se ridică un noian de comentarii și de întrebări. Una, esențială: Legea a fost prea aspră cu Andrei care, deși nu a avut niciun rol în acel caz de omor, a fost condamnat la 16 ani pentru că a refuzat să-și denunțe prietenul, sau legea a fost prea blândă cu tripleta din ”Microsoft”, care a scăpat și de pușcărie și a rămas și cu averea fiindcă i-a turnat pe corupții care au băgat-o în mașinăria de făcut bani pentru partid? Un răspuns simplu, cu Da și Nu, e greu de dat.
Deoarece e de mare actualitate scăparea denunțătorilor din dosarul ”Microsoft” și pentru că e subiectul e în dezbatere zilnic la televiziuni, am să-mi spun și eu opinia, chiar dacă EVZ a publicat articole în care a explicat de ce s-a ajuns la uimitorul ”SUP” (scoaterea de sub urmărire penală) și a consemnat atât argumentele unor juriști, dar și ale unor procurori din DNA.
Cred că lucrul de la care trebuie să plecăm atunci când vorbim de afacerea Microsoft este rolul denunțătorilor de azi și momentul în care Claudiu Florică, Dinu Pescariu și Dragoș Stan au apărut în peisajul infracțional. Afacerea a pornit în 2003, de la nivelul Guvernului lui Năstase, când firma-mamă Microsoft a văzut o oportunitate de business în România. Primul care a intrat în horă a fost Claudiu Florică, reprezentant al firmei Fujitsu Siemens Computers, compania care a intermediat furnizarea licenţelor Microsoft. După el a urmat racolarea lui Pescariu, Stan și alți intermediari ai șpăgilor ce se prefigurau. Procurorii spun că pentru achiziţia licenţelor Microsoft mai mulţi foşti miniştri ar fi luat mită, valoarea şpăgilor ajungând la 50 milioane de dolari. După denunțurile tripletei și ale altor inculpați, DNA a cerut urmărirea penală a nouă minştri. Deocamdată, la partea aceasta din dosar se mai lucrează, spun procurorii. De ce i-au scos, însă, de sub urmărire penală pe denunțători?
Florică, Pescariu și Stan au scăpat, deocamdată, fiindcă au așternut în scris tot ce le lipsea procurorilor ca să înainteze într-un caz sesizat în anul 2009, despre care se mai vorbise public, în presă, și în 2007, și despre care primiseră sesizare oficială din partea Corpului de Control al Primului-Ministru, în 2013. DNA începuse cercetarea faptei ”in rem”, fără făptuitori. Procurorii erau sesizați cu privire la fraudă în procesul de licențiere, dar nu știau date concrete legate de persoanele care dădeau și primeau mită, conturi bancare etc. Florică, Pescariu și Stan au denunțat și au scăpat, conform art. 290 din Noul Cod Penal. Mai e nevoie de ei și pentru alte mărturii în acest dosar disjuns, în care probabil că vor apărea și Eugen Bejenariu și Remus Truică. Ca denunțători? - e singura întrebare pe care mi-o pun.