Marţi, 28 octombrie 2014, Traian Băsescu a fost invitatul unei ediţii speciale la Adevărul live. Ziarul Adevărul a avut inspiraţia de a apela, pentru interviurile din ultimul timp, la mai mulţi întrebători decît unul sau doi care, în chip tradiţional, supun personalitatea interogatoriilor gazetăreşti. Pe lîngă hărţuirea benefică (pentru marele public mai mult, pentru invitat, mai puţin), formula are şi avantajul de a convoca şi întrebări originale, mărturisind poziţii interesante. După cum am mai scris, Traian Băsescu e sclipitor doar cînd i se pun întrebări mai aparte, fie ele şi incomode.

La acest dialog i-au fost puse lui Traian Băsescu multe întrebări interesante, declanşatoare de răspunsuri la fel de interesante.

Am reţinut, dintre toate, cea pusă de Oana Popescu, mai precis prefaţa unei întrebări puse de jurnalistă:

„Prin acţiunile DNA din ultimele luni se petrece o curăţare a clasei politice sau cel puţin a PSD, din ce se vede. În mod paradoxal, din asta cîştigă şi Victor Ponta, care vede partidul curăţat de cei care i l-ar fi putut sufla, să spunem, în momentul în care el ar ajunge la Cotroceni. Aveţi de cîştigat şi dumneavoastră, pentru că cei care vă vor capul cel mai mult au şi vor avea suficiente probleme, o perioadă.”

A scris şi am vorbit în mai multe rînduri despre frăgezirea PSD, prin loviturile administrate de DNA unor grei ai Partidului, precum Viorel Hrebenciuc, Ecaterina Andronescu, pentru ca Victor Ponta să beneficieze de o preşedinţie pe parcursul căreia baronii PSD să nu-l şantajeze cu suspendarea, cerîndu-i punerea DNA cu botul pe labe sau promovarea Legii Administiei şi Graţierii.

Nu m-am gîndit însă, asemenea tinerei jurnaliste, că Operaţiunea DNA din ultimul timp i-ar fi de folos şi lui Traian Băsescu prin eliminarea celor care, după încheierea mandatului, ar putea lucra pe șest la pedepsirea fostului preşedinte.

Dacă mă gîndesc bine, un duşman înverşunat, deosebit de puternic, precum Dan Voiculescu, e deja la puşcărie.

Antena 3 nu se simte nici ea bine, cîtă vreme, prin trecerea sediului în proprietatea statului, a ajuns la mîna lui Victor Ponta.

Liderii PSD precum Viorel Hrebenciuc, Ecaterina Andronescu, Ioan Adam, Radu Mazăre, au şi ei suficiente probleme pentru a-l pune pe Victor Ponta în situaţia de a complota împotriva lui Traian Băsescu.

De îndată mi s-ar putea obiecta că DNA a luat în vizor capete şi din alte partide:

Aristotel Căncescu, Gheorghe Ştefan, Valerian Vreme.

Asta cum îi mai serveşte lui Victor Ponta şi lui Traian Băsescu?

În cazul lui Victor Ponta, lucrurile sînt simple:

Partidele politice sînt curăţate de personalităţi ale vechii generaţii postdecembriste, periculoase pentru preşedinţia sa:

1) Sînt personalităţi dintr-o altă generaţie decît a sa.

2) Sînt personalităţi tari, cu legături politice şi economice puternice şi, prin urmare, care-i scuipă lui Victor Ponta semiţe-n cap.

Dar lui Traian Băsescu în ce sens îi serveşte Barosul DNA?

Ne răspunde un eveniment peste care presa a trecut în grabă:

Înainte de a pleca la Consiliul European, de astă dată fără ca Victor Ponta să-i dorească public voiajul, Traian Băsescu a ţinut să anunţe, într-o conferinţă de presă ţinută la aeroport că, pe 22 decembrie 2014, a doua zi după ceremonia de plecare de la Cotroceni, se va înscrie în Partidul Mişcarea Populară.

Ocupată cum era cu arestările din ultimul timp şi cu diversiunea numită Bătălia din PSD, presa a trecut în fugă peste această ştire, ca peste un luciu de apă.

După opinia mea, anunţul lui Traian Băsescu se constituie în ştirea numărul unu a momentului, de o importanţă capitală nu numai pentru scrutinul din 2-16 noiembrie 2014, dar şi pentru viaţa politică de după alegerea noului preşedinte.

Mai mult ca sigur, Traian Băsescu avea să se înscrie în PMP după terminarea mandatului.

Desigur, cum îi stă bine unui politician, el s-a alintat un timp cu perspectiva retragerii din politică după 21 decembrie 2014. Inutil să mă apuc eu acum să reproduc declaraţii mai vechi ale domnului prezident despre absurditatea de a mai face politică după ce-ai fost şef de stat două mandate la rînd, performanţă depăşită doar de Nicolae Ceauşescu în Istoria mai nouă a ţării. La vremea consideraţiilor sale publice despre autopensionarea la mai puţin de 65 de ani, vîrstă la care mulţi bărbaţi fac copii în loc de strănepoţi, am surîs cu duioşie ironică. Numai cine nu ştie din istoria lumii că  nevoia de putere e un drog care le destructurează pe toate celelalte, l-ar fi crezut pe Traian Băsescu visînd cu voce tare la un timp cînd va juca table în Cişmigiu dimineaţa, pentru ca seara să bombăne chibiţăreşte din fotoliul de telespectator invitaţii unui talk-show fără sare şi piper. Pe măsura apropierii finalului de mandat, Traian Băsescu a început să facă nuanţe la primele aserţiuni. Într-o vreme ne-a zis că vrea să facă o şcoală de politică. A mers mai departe cu nuanţarea şi a zis că-n PMP se va mulţumi cu ipostaza de Den Xiao Ping a Elenei Udrea.

Acum, iată, aflăm direct de la Traian Băsescu adevărul asupra căruia noi n-aveam nici cea mai mică îndoială:

După 21 decembrie 2014 se va înscrie în PMP.

Dincolo de vestea că Traian Băsescu îmi va deveni vecin, sediul PMP fiind peste stradă de fereastra biroului meu, astfel că vara, pot urmări în direct, fără tv, conferinţele de presă ale partidului, simt nevoia să precizez că Traian Băsescu n-a pus capăt lungului şir de nuanţări despre situaţia sa de după Cotroceni. Sunt sigur că domnia sa va fi şi preşedintele Partidului Mişcarea Populară. Şi mai sunt sigur că ambiţia lui Traian Băsescu e de a face din PMP principalul partid de Dreapta, cu mari şanse la scrutinul din 2016.

La Adevărul Live, Traian Băsescu a vorbit pe larg despre ambiţiile sale de după încheierea mandatului.

Trec peste alintarea că nu va fi preşedinte al PMP, mulţumindu-se pe postul de bunic al nepoţicăi Elena Udrea.

Traian Băsescu va fi preşedintele PMP.

Numai aşa îşi va putea transpune în practică ambiţiosul Program dezvoltat la Adevărul Live:

Un partid prin intermediul căruia să reformeze clasa politică:

”Da, bineînţeles că va fi un congres, dar nu cu mine candidat la funcţia de preşedinte al partidului. Eu aş vrea să-i ajut şi vreau să spun de ce am pornit acest proiect. Sînt în viaţa politică din 1992, ca om politic, angajat. În septembrie '92, am candidat din partea partidului domnului Roman. Deci, de atunci am devenit om politic. Apropo, n-am fost niciodată în FSN, ce spuneau unii şi alţii. Am venit mai tîrziu, după ruptura marelui FSN, cu Roman şi Iliescu. După atîţia ani de stat în politică, în mod categoric îţi dai seama că nu te poate interesa leadership-ul unui partid. În schimb, ce mă interesează în mod deosebit: să ajut acest partid nou, PMP, să fie un alt fel de partid. Eu am vorbit tot timpul despre nevoia de modernizare a clasei politice, de schimbare a clasei politice, şi acum vedem mai mult ca oricînd că acest lucru este o nevoie despre care aş spune aproape că ţine de siguranţa naţională. Avem nevoie de o clasă politică extrem de responsabilă, mai ales în această perioadă. Or, toate partidele, că se numesc PSD, că se numesc PC, că se numesc PNL – PDL-ul nu-l mai pun că a dispărut, s-a făcut PNL (..)

Deci, cred că România are nevoie de un partid nou. Sigur, acum PMP est un partid nou, care abia s-a aşezat. El trebuie, însă, foarte bine, gîndit intern, trebuie creată o structură de selectare a oamenilor care să intre în politică şi care să aibă convingerea că, odată veniţi în PMP, vor face altfel de politică.”

Pentru îndeplinirea acestui Program spectaculos, menit a produce o cotitură în istoria postdecembristă, Traian Băsescu are nevoie de:

1. Imaginea unei clase politice putrede de corupte, învechite în stagnare, responsabilă de transformarea politicii într-o sursă de îmbogățire.
2. Dispariția de pe scena politică a greilor din diferite partide, iviți și înfloriți în primii ani postdecembriști, cei care țin deoparte de politică tinerii cinstiți, nu numai prin transformarea partidelor în găști mafiote închise, dar și prin identificarea politicii cu o treabă murdară.

S-o recunoaștem:

Cam cu asta se ocupă DNA prin această bruscă și surprinzătoare hărnicie tocmai în plină campanie electorală, care ar putea fi denumită Operațiunea Barosul care lovește în toate părțile.

Și-n cazul lui Victor Ponta și-n cel al lui Traian Băsescu e vorba doar de planuri, făurite, toate, prin birouri de servicii secrete cu pretenții de a fi corturile de comandament ale lui Napoleon.

Pentru ca aceste planuri, de altfel frumoase, să iasă e nevoie de un singur lucru:

Ca Victor Ponta să ajungă președinte.

Din Istorie știm însă că planurile cele mai frumoase, cele mai strălucitoare, puse la punct pînă la ultima virgulă, pot fi date peste cap de o întîmplare.

În cazul Planurilor celor doi – Victor Ponta și Traian Băsescu – întîmplarea poate fi să ajungă Klaus Iohannis președinte.