Editura Evenimentul si Capital

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. De ce s-a amînat Procesul Referendumului cu două luni? Pentru ca Liviu Dragnea să poată fi monitorizat de Binomul SRI-DNA!

România lui Cristoiu
Autor: | | 30 Comentarii | 7921 Vizualizari

Luni, 28 septembrie 2015, a avut loc prima ședință a procesului de la ÎCCJ al lui Liviu Dragnea. După cum era de așteptat, prima ședință s-a încheiat cu o amînare. O amînare cu cîntec însă: Următoarea ședință n-a fost programată peste o săptămînă, hai cel mult două, ci peste două luni peste două luni (!!!), mai precis pentru 23 noiembrie 2015.

Puteam pune pariu că aceasta va fi decizia Completului condus de politruca Livia Stanciu, cea care a aranjat ploile și în cazul lui Klaus Iohannis, contribuind direct la suirea Raței mecanice în fotoliul de președinte pe post de cuibar.

Liviu Dragnea a fost mult timp țintă vie pentru Presa Binomului SRI-DNA. Cînd această presă fusese închiriată temporar lui Traian Băsescu, din Fraudatorul Referendumului, Liviu Dragnea nu mai era scos. Cînd am îndrăznit să scriu că Rechizitoriul, întocmit de nefericitul Lucian Papici, la ordin, era cusut cu ață albă, ofițerii acoperiți și ibovnicele generalilor din Presă m-au mînjit cu cerneala folosită ca materie fecală.

Ar fi fost de așteptat ca ședința de luni, de la Înalta Curte, să fie pregătită, cum se întîmplă de obicei cu cei împotriva cărora s-a năpustit Binomul, în Presa ordinelor pe unitate  de o campanie cerînd cu zbieretele de rigoare pedepsirea urgentă a  Penalului Liviu Dragnea.

Nu numai că nu s-a întîmplat asta, dar mai mult, anunțul făcut de Liviu Dragnea privind candidatura sa le șefia PSD a fost primit cu simpatie într-o presă declarat anti-PSD.

Decizia de amînare cu două luni a Procesului n-a stîrnit nici măcar uimirea Diviziei Presă a Binomului.

E lesne de imaginat ce indignări, ce pumni strînși ar fi fost în Presa Binomului dacă decizia l-ar fi vizat pe Victor Ponta!

Cîntăreții Liviei Stanciu (ca și Codruța Kovesi, președinta ÎCCJ și-a  făcut rost de o curte de linguștori din presă) au  luat în gură și au pus pe hîrtie argumentele bla-bla-giste ale șefei de Complet: e nevoie de timp pentru ca unii dintre acuzați (Liviu Dragnea e judecat împreună cu alți 70 de așa-ziși complici) să-și pună avocați, pentru ca alții să depună nu știu ce hîrtii.

Să fim serioși și nu proști, cum ne crede Trinomul SRI-DNA-ÎCCJ!

Din punct de vedere juridic, a doua ședință putea fi programată peste o săptămînă.

Din punct de vedere politic, prima ședință trebuia programată mult mai devreme de 28 septembrie 2015, astfel încît Congresul PSD să aibă loc după o decizie finală în Dosarul Referendumului.

Ca și în cazul lui Klaus Iohannis, Sistemul a aranjat în cazul Liviu Dragnea o amînare pînă după alegerile decisive de la PSD.

Ca și în cazul Klaus Iohannis, sub pretextul independenței, Înalta Curte, instituția judecătorească din România cea mai politizată, se implică în mizerele jocuri politice interne.

De a fost pusă a doua ședință peste două luni și nu eventual imediat după Congresul PSD?

Pentru ca în tot acest timp, Liviu Dragnea va fi monitorizat de Binomul SRI-DNA pentru a vedea dacă respectă Înțelegerea.

În ce constă această înțelegere, am mai arătat.

În renunțarea de către PSD la sprijinul politic acordat lui Victor Ponta.

Pînă la Congres, Liviu Dragnea nu putea face nici o mișcare în acest sens.

Cu un PSD care a pierdut Guvernarea, echipa sa era spulberată de la conducerea partidului.

După o lună  și ceva de întărire în fruntea PSD, Liviu Dragnea își poate permite ca PSD să treacă în Opoziție.

Prin jocurile Binomului, Procesul lui Liviu Dragnea e unul eminamente politic.

Dar chiar și dacă n-ar fi jocurile Binomului, Procesul a fost și este un Proces cu puternice semnificații politice, de care orice magistrat e obligat să țină seama, și cu atît mai mult magistrații de ÎCCJ, promovați aici pe motive politice.

Liviu Dragnea a fost trimis în judecată pe 7 octombrie 2012.

Între 6 decembrie 2013 și 15 mai 2015 Liviu Dragnea a fost judecat tot la Înalta Curte de un prim complet.

Pe 15 mai 2015, s-a dat sentința:

Un an de închisoare cu suspendare pentru Liviu Dragnea și mai mulți ani (tot cu suspendare) pentru o mare parte din ceilalți inculpați în ceea ce se numește Dosarul Referendumului.

Încă de la deschiderea Dosarului, în 6 septembrie 2012, acest Caz a avut conotații politice inevitabile.

Din mai multe motive:

1. Liviu Dragnea era la vremea respectivă președinte executiv al PSD, vicepremier și ministru al Dezvoltării regionale, un minister cheie în distribuirea resurselor de la nivel central.

2. Pentru prima dată la un asemenea nivel politic și de stat, se desfășura o anchetă penală pentru Fraudarea alegerilor. Fraudarea alegerilor se constituie într-unul din miturile fondatoare ale politicii românești de la Alexandru Cuza încoace (documentele dezvăluie fraudarea unui Referendum de către echipa Domnitorului). După decembrie 1989, ea a devenit o permanență a zilelor de după alegeri, cînd învinșii scăpau de judecata partidului și a fanilor susținînd că învingătorul a fraudat alegerile.

3. Rezultatele Referendumului pentru suspendarea lui Traian Băsescu din vara lui 2012 au fost contestate de propaganda PSD ca fiind impuse din afara țării. Însuși Liviu Dragnea a susținut cu hărnicie această teză. Așa cum am mai scris, rămînerea lui Traian Băsescu la Cotroceni corespunde perfect jocului constituțional. Punerea la îndoială a rezultatelor ține deopotrivă de politrucie și imbecilitate. Invocarea celor peste șapte milioane de voturi pentru demiterea lui Traian Băsescu ține deopotrivă de politrucism și imbecilitate. Miza Referendumului a fost, ca urmare a deciziei lui Traian Băsescu de a cere electoratului său boicotarea Referendumului asigurarea unei prezențe de peste 50 la sută. Mașinăria USL de la vremea respectivă, condusă de Liviu Dragnea, mai că nu a plesnit de efortul de a aduce oameni la vot, indiferent de opțiunea politică. Pe acest fond s-a produs incredibila fraudare a prezenței la vot, semnalată de cifrele uriașe de participare a electoratului din rural după căderea întunericului. În 2012, cînd s-a deschis ancheta, analiștii au sesizat dubla semnificație politică a Dosarului. Pe de o parte, se impunea ca primul mare Dosar de fraudare a alegerilor, pe de alta, ca o confruntare politică între Traian Băsescu și USL.

Și aceasta deoarece:

După decizia Curții Constituționale de rămînere a lui Traian Băsescu la Cotroceni, USL a declanșat o campanie propagandistică înverșunată de contestare a rămînerii pe motiv că imensa majoritate a celor prezenți la vot au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu. Deși fără nici un efect în plan constituțional, campania, continuată și acum, țintea slăbirea politică a președintelui. Prezentat drept nelegitim, păstrat la Putere de cancelariile străine, Traian Băsescu devenea mai ușor de atacat în cadrul războiului dus de USL împotriva sa. Indiscutabil, Dosarul Referendumului a fost dacă nu comandat, atunci măcar influențat de Traian Băsescu. Plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni ar fi însemnat plecarea șefilor din instituțiile de forță, din DNA și Parchetul General în primul rînd. Daniel Morar și Codruța Kovesi aveau interesul să-l apere pe Traian Băsescu, trecînd la contraatac. Dosarul Referendumului, susținut cu consecvență, deși în cazul lui Liviu Dragnea nu erau probe solide, ci raționamente, se constituia într-o armă politică puternică. La campania Președinte nelegitim dusă de USL, Sistemul răspundea cu campania Referendumul a fost fraudat.

4. Rechizitoriul, așa cum am arătat chiar din clipa publicării sale, evidenția o ciudățenie:

Deși Referendumul fusese fraudat de mașinăria USL, singurul lider din PSD și PNL acuzat era Liviu Dragnea. E drept, Liviu Dragnea fusese responsabil de campania electorală și de mobilizarea la vot, dar asta nu însemna că în duminica Referendumului el fusese singur la cîrma USL. Fixarea la un singur lider al USL bătea la ochi și pentru că Fraudarea fusese rezultatul unei stări de spirit în structurile celor două partide. Însuși Traian Băsescu avea să remarce, după încheierea mandatului la Cotroceni, că intrase în joc un sistem tradițional de fraudare, care n-avea nevoie de nici o indicație de la Centru pentru a purcede la trucurile clasice de fraudare.

5. Miza Referendumului a fost prezența la vot. USL trebuia să asigure peste 50 la sută. Din motive subiective și obiective (mulți alegători n-au fost interesați de temă), prezența a fost sub 50 la sută. Un eșec, desigur, deoarece dacă nevoia de a scăpa de Traian Băsescu ar fi avut proporții naționale prezența la vot ar fi fost de peste 70 la sută. Liviu Dragnea a fost trimis în judecată pentru fraudarea prezenței. Rechizitoriului îi lipsesc probele minime pentru a dovedi juridic că la Suraia, din Vrancea, comisia de la centrul de vot a fraudat prezența la ordinul direct al lui Liviu Dragnea. Dacă în ce privește fraudarea, Rechizitoriul e beton, fiind dovezi zdrobitoare că au fost puși pe listă morți, plecați din țară și suflete inexistente, în ce-l privește pe Liviu Dragnea acuzarea se bazează pe interpretarea dispozițiilor sale de a aduce cît mai mulți oameni la urne ca influențări ilegale ale votului. Fiind însă vorba de prezență și nu de un anume vot, Liviu Dragnea s-a apărat politic invocînd dreptul oricărui partid politic de a scoate oamenii la urne.

Caracterul politic al Dosarului a luat note dramaticeîn urma întîmplărilor din PSD.

Prin demisia lui Victor Ponta de pe facebook, puterea în PSD a fost preluată de Liviu Dragnea. Cel puțin pînă acum, Liviu Dragnea se detașează drept unul dintre cei mai puternici președinți ai PSD. În aceste condiții, decizia de a candida la șefia PSD în condițiile unui Proces cu rezultate incerte rămîne una dintre marile enigme ale ultimului timp. Duminică, la lansarea candidaturii la Teleorman, Liviu Dragnea s-a pronunțat întîia oară după parvenirea ca președinte interimar asupra Procesului său:

„Vreau să vă anunț că m-am hotărît să candidez la președinția PSD. Recunosc că nu a fost ușor de luat această decizie din mai multe motive. Unul îl știți foarte bine că se tot vorbește la televizor (referire la procesul său – nr.), despre el unii spun că această decizie a mea poate să reprezinte un risc pentru mine. Îmi asum acest risc pentru că este nevoie ca PSD să devină ceea ce am convingerea că își doresc foarte mulți să rămînă un factor de stabilitate în viața politică din România, un factor de stabilitate pentru România și un factor de progres”.

Procesul s-a politizat însă urieșește prin schimbările de pe scena noastră politică.

În noiembrie 2013, cînd Liviu Dragnea a fost trimis în judecată, Traian Băsescu era președinte și, prin  asta, Jupîn al Sistemului. Acum, președinte  și Jupîn e altcineva, iar Traian Băsescu, animat de revenirea în politică, face mari probleme Sistemului. O condamnare a lui Liviu Dragnea ar da apă la moară lui Traian Băsescu. O achitare ar fi o lovitură pentru Traian Băsescu. 

Inamicul public numărul unu al Sistemului e acum Traian Băsescu.

Ce interes ar avea Sistemul să-l  favorizeze pe Traian Băsescu?

Nici unul.

Dimpotrivă, ar avea interes să-i dea o lovitură punînd la îndoială teza Fraudării Referendumului de către Liviu Dragnea.

Sunt conștient că pînă la darea unei sentințe în Dosarul Liviu Dragnea, care nu va fi nici pe 23 noiembrie 2015, deoarece atunci doar se administrează, toate cele de mai sus sunt ipoteze.

Ipoteze greu de contrazis pînă nu vom avea o decizie definitivă în Dosarul Liviu Dragnea.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate