Reportaj EVZ. Numismatica – o pasiune pentru oameni de cultură. Povestea bătrânului colecționar de bani
- Mihnea-Petru Pârvu
- 27 august 2014, 00:22
O viață întreagă, conștiincios, a pus ban peste ban. N-a contat din ce valută și nici dacă banii mai erau în circulație. Nu i-a dus la bancă, dar nici la ciorap nu i-a ținut. Acum ne lasă moștenire o colecție numismatică impresionantă.
Sunt pe lume tot felul de colecționari, de la filateliști și colecționarii de picturi sau de cărți rare, până la cei care adună reviste sau surprizele din pachetele cu gumă de mestecat. Există, însă, o categorie de colecționari formată, în totalitate, din intelectuali, oameni cu o solidă cultură generală și cu ample cunoștiințe în domeniul istoriei. Și mai ales cu o condiție materială considerabilă. Asta pentru că obiectele colecționate de ei sunt scumpe, rare și cu o vechime aproape egală cu a istoriei însăși.
Nu sunt neapărat bancheri sau finaNțiști, dar au o plăcere imensă să se uite la banii lor. Sunt numismații, colecționarii de bani! La noi, cel mai vechi și respectat numismat este Valerian Ciofu, un inginer de 87 de ani, care cu migală și bani, mulți bani, are o superbă colecție de monede și medalii, recunoscută și inventariată ca patrimoniu național.
„M-au bătut legionarii...”
„Numismatica e o ramură a istoriei! Am reușit să adun – și le mai am încă – toate monedele care au circulat pe teritoriul României, de pe timpul dacilor încoace. Inclusiv monede și bancnote ale puterilor străine care au acoperit Transilvania, Banatul, Bucovina și Basarabia”, vorbește rar și tare bătrânul numismat. Cu urechea stângă nu mai aude bine PENTRU că „m-au bătut legionarii...”. Nu se mai poate sătura să vorbească despre bani. Mai exact monede și chiar medalii: „Sunt niște lucrări de artă! Este o «sculptură mică»! Gravorii de monede au fost și sunt, din antichitate până azi, niște sculptori străluciți”.
Are pe masă o cutie în care are patru medalii splendide. Trei dintre ele sunt ultimele care au intrat în colecția sa. Una a fost bătută la moartea lui Octavian Goga, în 1938. „Ce o face și mai valoroasă este că e una din puținele care au scăpat după ce Carol al II-lea a ordonat ca toată ediția să fie dată la topit!”, explică bătrânul numismat. O alta este o medalie din argint de comemorare a 100 de ani de la anexarea Bucovinei de către habsburgi, din 1875. Costă undeva la vreo 3.000 de lei! Dar piesa de rezistență este o medalie bătută de Țarul Petru cel Mare în 1711, medalie din zinc ce a fost făcută cadou boierilor care l-au urmat pe Dimtrie Cantemir după ce acesta a rupt alianța cu otomanii. „Este singurul exemplar din țară”, se emoționează colecționarul. E neprețuită.
Un autodidact în lumea banilor
Domnul Ciofu este un bucovinean născut în 1926 în satul Puieni, județul Suceava. Provenit dintr-o familie de țărani gospodari, Valerian Ciofu a ajuns inginer electrotehnist și cercetător ștințific gr. I numai prin munca sa. „Am avut bursă din liceu până la terminarea facultății”, se mândrește pensionarul acum stabilit într-o căsuță cochetă dintr-un cartier rezidențial istoric al Bucureștiului. Pasiunea pentru monede și bancnote a căpătat-o târziu, pe când era deja ditamai director tehnic în Ministerul Industriilor.
„Mă adusese Maurer acolo că avea nevoie de limbi străine. Și eu știam vreo cinci: engleză, franceză, rusă, germană și italiană! Le-am învățat singur că în școală nu am făcut mai nimic... Așa s-a întâmplat că am ajuns să vizitez, ca expert, vreo 20 de țări”, explică pensionarul cum a ajuns el într-o poziție care l-a plimbat prin toată lumea. Apoi, a fost „declicul”.
„Am fost în Canada la o conferință, că fusesem ales în Franța președintele unui Comitet de Studii al Comisiei Electrotehice Internaționale de la Geneva. Am văzut monedele lor. Erau ca niște lucrări de artă!”, se extaziază octogenarul. Întors în țară a ajuns, invitat de academicianul Emil Condurache, la Societatea Numismatică Română. Condițiile erau întrunite: „Erau acolo numai oameni de cultură!”.
O colecție de patrimoniu național
Valerian Ciofu a strâns, piesă cu piesă, sute de monede și medalii. „N-am vândut niciodată vreo piesă din colecție!”. Acum, numismatul nici nu prea mai are cum că toată agoniseala sa i-a fost inventariată de BNR și este considerată patrimoniu național. Dar câte monede sunt și ce valoare au? „Colecționarii mai au și secrete… Pentru că ne urmărește Legea Patrimoniului Național Mobil dată de Ceaușescu, scoasă apoi și, ulterior reactivată cu mici modificări”, se îmbufnează domnul Ciofu.
Domnul Ciofu și Nichita Stănescu
Apoi, explică, pe larg: „Dacă statul se prinde că cineva are o monedă rară și o înstrăinează, confiscă piesa și îi percheziționează locuința! Am avut colegi care au fost și arestați”. Într-un final, nu se abține să nu se laude: „Probabil că am peste 1.000 de monede”. Dar bătrânul mai are și o colecție impresionantă de bancnote mai vechi sau mai noi, de pe toate continentele. Cu un clasor în față, Valerian Ciofu examinează cu lupa niște bani de hârtie:
„Sunt primele două bancnote tipărite pe teritoriul României, în 1849. Una de cinci și alta de zece guldeni austrieci. Interesant este că sunt inscripționate în trei limbi: germană, română și sârbă!”. Numismații sunt, îndeobște, persoane discrete, fără prea mare deschidere către viața publică. Domnul Ciofu ne oferă exemplul contrariu care confirmă regula. Într-o poză făcută la sediul Societății Numismatice Române al cărui membru activ este din ’71 și membru de onoare din 2003, apare alături de... Nichita Stănescu! „Era mai mic... Dar el umbla după monede scumpe, antice...”, își amintește colecționarul de bani.
Kosonii și bătrânul numismat
Cu toate că spune că are, în colecția sa, toți banii care au circulat pe aceste meleaguri din antichitate până astăzi, când vine vorba de kosonii dacici, Valerian Ciofu își cumpănește bine cuvintele: „Kosonii nu prea circulă printre colecționari. S-au găsit niște tezaure care sunt acum la Banca Națională”.
Apoi, schimbă vorba. „Valoarea unei piese depinde de data la care a fost bătută, de inscripție, heraldică, de raritate și de metalul din care este făcută”, te inițiază bătrânul colecționar în primele taine ale numismaticii. Și n-ai de ce să nu-l crezi. Numele său figurează drept „Contributor”, în „biblia” numismaților din întreaga lume, catalogul American „Modern World Coins bz R.S. Yeoman”! Colecția sa cuprinde monede de pe toate continentele și din toată Europa.