Editura Evenimentul si Capital

Regizorul Nae Caranfil: „Filmele românești sunt de trei tipuri: despre comunism, revoluție și tranziție”

„Sunt obligat să am entuziasm, dar și admirație pentru ce fac. Există undeva în mine și exuberanță. Încă”, afirmă regizorul Nae Caranfil FOTOGRAFII: FACEBOOK
Autor: | | 12 Comentarii | 1135 Vizualizari

Acordă cu greutate interviuri, pentru că i s-a întâmplat să fie greșit înțeles. De obicei alege varianta email, ca să fie sigur. Noi am avut noroc.

Cea mai recentă ediție a Trialogurilor de la ARCUB l-a avut ca invitat pe regizorul Nae Caranfil. O întâlnire care ne-a prilejuit o discuție despre tot ce este important pentru un regizor și munca lui. Cartea sa de vizită este binecunoscută: de la „Frumos e în septembrie la Veneţia” la „Closer to The Moon”, drumul nu a fost deloc uşor, dar a meritat fiecare pas, fiecare cărămidă aşezată la temelia carierei sale de regizor.

„Regizorul este totul pentru film”

Când era student la IATC, școala de gândire era următoarea: regizorul este totul pentru film, el face totul, ceilalți sunt colaboratori. Dintre aceștia, scenaristul este cel mai puțin important. „După ce am terminat institutul am plecat din România la Bruxelles, la un atelier de scenaristică, condus de un script-doctor, american, dar de origine cehă, František «Frank» Daniel, care ne spunea, printre altele, că scenaristica se învață. O faci mai bine sau mai prost. Și, uneori, e ca și cum te-ai duce la un service, indiferent că ai un Trabant sau un Mercedes, cel care ți-l ia în primire trebuie să ți-l livreze în stare de funcționare. Script-doctor este un om care repară scenarii. Cunoaște destul de bine profesia, în același timp nu este un veleitar autor el însuși, ci are abilitatea de a citi problemele unui scenariu în timpul scrierii lui, de a te ghida, de a te pune pe șine. El îți face un scenariu funcționabil. Trebuie să fie o scriitură captivantă, pentru ca un producător să spună de la primele pagini”, dezvăluie Nae Caranfil. Dintre regizorii români, a fost mereu fan Mircea Daneliuc. „Nu aveai cum să nu fii, filmele lui de actualitate prefigurau strălucit ceea ce astăzi numim Noul Cinema Românesc, oferind în plus o reală inventivitate vizuală. Poveste, personaje și dialoguri… Toate erau scandalos de autentice. Daneliuc și Pintilie făceau «literatură » în toată puterea cuvântului, își seduceau spectatorul virtual la simpla lectură a scenariului. La începutul anilor ’80, când mi-am consumat eu studenția, se purtau blugii cu talie înaltă, umerii aplicați la femei – și Tarkovski. Tarkovski bătea tot, dacă voiai să fii trendy. Sigur, așteptam cu sufletul la gură filmele occidentale, făceam cozi interminabile la Biblioteca Americană sau la Cinematecă. În acest context, eu îmi asumam, oarecum imprudent, simpatii pentru lumi mai puțin elevate, precum cinematograful american al anilor ’30, ’50, ’70, școala cehă și italienii de la Cinecittà, dar nu atât neorealiștii, cât regizorii de comedie precum Mario Monicelli, Dino Risi, Pietro Germi”, afirmă regizorul. „Pentru mine, a povesti este cel mai important, nu numai a cinematografului, ci a tuturor artelor narative, indiferent dacă vorbim despre romane, filme sau piese de teatru. A spune povești face parte din bagajul ancestral al umanității, de aici pornește totul, de la mama care-și adoarme copilul cu o poveste. Filmele românești de dinainte de Revoluție nu mai aveau voie sa spună povești!” spune Nae Caranfil.

„Nu mă gândesc la spectator când scriu un scenariu”

Nae Caranfil (foto) este un produs al cinematografului anilor ’70, în care marii cineaști făceau filme de autor, dar în același timp, spectacole de formidabilă calitate, și astfel mesajul lor ajungea la enorm de multă lume. „Nu mă gândesc la spectator atunci când scriu un scenariu, pentru că spectatorul sunt eu în primul rând. Dacă mie îmi place, înseamnă că va fi ceva. Sigur că încep să mă gândesc câteodată la elemente mai abstracte, ce temă abordez și de ce. Dacă tema este de actualitate sau nu, dacă tema este prăfuită sau supraexploatată, acestea sunt criterii cu care lucrez. Asistăm la un fel de pragmatism de joasă categorie, care face ca situația să fie paradoxală. Avem o cinematografie înfloritoare în străinătate și o Cenușăreasă la noi acasă”, afirmă Nae Caranfil.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate