Știrile despre înrăutățirea stării de sănătate a Regelui Mihai I și unele discuții fierbinți din rețele sociale care îl au ca subiect pe Radu Duda, ”Alteță Regală”, mi-au adus aminte un subiect mai vechi despre care am scris la Timișoara.

Întâmplarea este elocventă pentru a descrie acest personaj înfipt în Casa Regală a României în 1996 și devenit ”Reprezentant Special al Guvernului Român pentru Integrare, Cooperare și Dezvoltare Durabilă”, în perioada de glorie a cuplului Iliescu-Năstase.

Mulți dintre amicii monarhiști cu care discut din când în când despre acest personaj au convingerea că Duda este un pion infiltrat de moștenitorii Securității în Casa Regală, așa cum au fost minate toate partidele istorice cu turnători și oameni controlabili apoi, când conjunctura de moment a cerut-o.

Are o logică interesantă această convingere, dincolo de informațiile care îl vizează punctual pe Radu Duda, în strategia generală pe care Iliescu a croit-o după 1989 cu gândul numai și numai la cum poate să ducă mai departe pe noi culmi ”nobilele idealuri ale comunismului”.

Camarila lui Iliescu a știut, din anii `90, să planteze semințe ale răului în toate zonele societății, cu scopul de a putea sabota din orice parte evoluția României către o democrație consolidată, pentru a ne ține cât mai aproape de Moscova, în primii ani de după 1989. Apoi totul a devenit o problemă de continuare a îmogățirii și de supravieuire a mafiei care s-a născut în anii `90.

Strategia sabotării primilor ani de libertate a fost gândită și trasată chiar în biroul ambasadorului URSS la București, Evgheni Tiajelnikov, în 27 decembrie 1989, la o zi după ce Iliescu l-a lichidat pe dictatorul Nicolae Ceaușescu.

În 27 decembrie 1989 Ion Iliescu și Pere Roman discutau cu diplomatul sovietic cum să facă să anexeze cât mai bine România la Moscova și mai ales cum să evite evoluția României către Occident.

Citiți ce spunea Iliescu ambasadorului URSS și înțelegeți multe dintre dramele națiunii noastre de după 1990.

”Acum trebuie lucrat individual, ca să evităm împingerea dpre dreapta a proceselor, a problemelor sociale de la noi. Și eu cred că, din punct de vedere politic, preocuparea principală a celor câțiva care suntem aici este să frânăm posibilitatea elementelor de dreapta de a prelua comanda, tendințe care se manifestă și în alte țări socialiste”.

Am citat din volumul ”11 ani din istoria României”, de Doinița Ștefănescu unde este publicată stenograma completă a discuțiilor din 27 decembrie 1989, purtate de Ion Iliiescu și Petre Roman cu ambasadorul URSS la București.

În această frază este explicația pentru mineriadele care au înecat în sânge Piața Universității, pentru eșecul partidelor de dreapta, pentru ”serviciile” care l-au ”înfrânt” pe Emil Constantinescu. Tot aici sunt și motivele pentru care industria românească nu a avut șansa să urmeze calea pe care a mers „excepția Dacia” și a ajuns la fiare vechi într-un proces care a produs miliardari cu averi fabuloase și o mafie cu tentacule în toate partidele.

Tot în strategia explicată de Iliescu ambasadorului URSS ar putea să fie și cheia destinului regal al actorului Radu Duda, ca sa revenim la oaia noastră neagră pentru mulți mornarhiști.

Adevărul este că, dincolo de strategia atât de evidentă a moștenitorilor Securității de a infecta și infesta cu tot felul de boli orice organism care putea să le strice jocurile, de numele lui Radu Duda se leagă niște coincidențe foarte interesante ușor de aprofundat în epoca Google.

Primele semne de întrebare cu privire la Radu Duda au apărut atunci când revista ”Căminul românesc” a publicat un articol semnat de jurnalista Nicolette Franck, considerată o apropiată a Regelui Mihai I și care a scris câteva cărți despre Majestatea Sa. Atunci a fost acuzat Duda direct că a fost înfipt în Casa Regală de Ion Iliescu, care ar fi fost prieten cu tatăl actorului din Iași.

Iliescu a și deținut funcția de președinte al Consiliului Județean Iași între 1974 și 1979, cam pe când Duda era elev la Liceul Internat "Costache Negruzzi", tatăl acestuia fiind un medic important din oraș și fiind descris de Nicolette Franck ca un ”comunist de rang înat al vremii”.

Au urmat alte și alte articole despre listele Securități pe care apărea și numele lui Duda printre "persoanele de sprijin".

”Alteța Sa” a negat acuzele și ulterior CNSAS i-a eliberat un certificat de bună-purtare, dar coincidențele acestea, urmate de cariera excepțională ca ”reprezentant special” al Guvernului Năstase sunt coincidențe care dau apă la moară tuturor monarhiștilor dezamăgiți de ani de zile de prezența și influența lui Radu Duda în Casa Regală. Vorbim de un personaj care, urmează să poarte titlul de "Alteța Sa Regală Principele Consort al României" începând de la moartea lui Mihai I.

Rămâne ca istoricii să lămurească căile misterioase prin care destinul l-a scos pe Radu Duda în calea principesei Margareta a României.

Eu vreau să ajung la întâmplarea trăită de mine, care spune mult despre adevăratul caracter al acestui personaj.

Acum mai bine de  șase ani am documentat și publicat o investigație-serial pentru ziarul Adevărul despre sume de bani care dispăreau pe direcții neclare din conturile Universității de Vest din Timișoara.

În acest context am aflat și despre o coțcărie cu bani destinați lui Radu Duda. Oficial, acesta susținea gratuit niște conferințe la Universitatea de Vest, instituție care avea un parteneriat cu Casa Regală.

Neoficial plecau bani către Duda printr-un intermediar, un personaj controversat din Timișoara specializat în tot felul de afaceri și intermedieri dubioase care controla pe atunci un ONG.

Pentru că destinul are planuri misterioase, ONG-ul prin care erau sifonați banii Universității de Vest în contul conferințelor ”gratuite” ale lui Radu Duda avea sediul fix într-o proprietate a unui fost ofițer de Securitate, reșapat în ”Doi și un sfert” și apoi prin alte structuri judiciare ale statului român.

Nici până în ziua de astăzi nu mi-a oferit ”Alteța Sa” o explicație pentru banii care plecau din conturile Universității de Vest în numele lui pentru ”conferințe gratuite”. Dar s-a agitat intens pe lângă Dinu Patriciu ca să stopeze serialul jurnalistic care îi dezvăluia coțcăria și anturajul obscur.

Un coțcar care ajunge scenarist, regizor și actor principal în Casa Regală a României. Trist!