Războiul declarațiilor declanșat între foști și actuali lideri ai PSD readuce în actualitate subiecte ce păreau uitate de publicul larg, asaltat zilnic de noi și noi scandaluri. Din acest motiv mă voi feri să le spun ”dezvăluiri” și mă voi limita la ”atacuri” sau la benignul ”declarații”.

Modul în care aceste atacuri sunt îndreptate spre una sau alta dintre tabere, gesturile care aparent nu au legătură cu acest război fratricid social-democrat ne ajută să definim taberele și, surpriză, taberele nu sunt deloc noi, fiind vorba, de fapt, de conflicte mai vechi pe care le credeam îngropate, dar care au reieșit la suprafață în aceste vremuri tulburi.

Cel mai vizibil conflict este cel dintre Liviu Dragnea și Victor Ponta, devenit mai pregnant după ce, la sfârșitul lui 2015, Ponta a pierdut guvernarea. Acum, fostul premier spune că avea o relație proastă cu actualul președinte al PSD încă din 2012, când a fost alcătuit primul Guvern al USL, iar la Interne a fost nominalizat Ioan Rus, în locul dorit de Dragnea.

Acum, cei doi se ceartă ca martorul cu omul cu averea sechestrată în dosarul în care primul a dat declarații, dar conflictele vechi își au rostul lor în a înțelege substanța declarațiilor din această perioadă. Celor doi li se adaugă rudele prin alianță, în cazul lui Ponta e vorba de George Maior și Gabriel Oprea, sau de aliați de conjunctură, Dragnea fiind cel care s-a trezit cu ajutor venit din cele mai neașteptate părți, cum ar fi fostul senator de Teleroman Crin Antonescu.

Ioan Rus aduce în discuție o grupare celebră în politica de acum 10-15 ani, Grupul de la Cluj, dar acum acest grup e destrămat sau reorganizat pe alte baze. Un alt membru important al grupului, Vasile Dâncu, pare acum mai apropiat de Liviu Dragnea decât de foștii săi camarazi, așa că Grupul de la Cluj pare definitiv dizolvat într-un PSD dominat de ”sudiști” și moldoveni.

În ecuația Cabinetului din 2012, Rus pare să fi fost adus mai degrabă de prietenia sa cu Gabriel Oprea, decât de apartenența la Grupul cândva influent în PSD-ul anilor ’90.

Apariția lui Oprea în scandalul din zilele noastre nu e întâmplătoare.

La sfârșitul lui 2008, începutul lui 2009, când se negociau pozițiile în cel mai ciudat Guvern pe care l-a avut vreodată România, cel condus de Emil Boc și format din rivalii PSD și PD-L, Oprea a intrat în conflict cu susținătorii lui Cătălin Voicu, amândoi vizând conducerea Ministerului de Interne. Cel mai aprig susținător al lui Voicu era Marian Vanghelie. Peste ani, Oprea și Vanghelie sunt din nou pe poziții antagonice, când UNPR a vrut să înghită PP-DD-ul lui Dan Diaconescu, ziaristul fiind prieten cu fostul primar al sectorului 5.

Acum, după atâția ani, în care puteai crede că necazurile care s-au abătut asupra lor i-au făcut să uite de vechile dușmănii, pe Vanghelie îl găsim în tabăra care îl atacă pe Ponta, iar Oprea a făcut deja câteva atacuri la Dragnea. Sunt din nou pe poziții adverse.

În 2009, când Oprea s-a certat definitiv cu partidul său, chiar dacă a avut o victorie de ”etapă” când a câștigat Internele, generalul care avea să construiască UNPR i-a iritat pe colegii săi din PSD aducându-l pe de mult uitatul general Virgil ”Vulpea” Ardelean la conducerea serviciului secret al MAI, mișcarea fiind făcută la sfatul lui Ioan Rus. Același care i-a luat fața lui Dragnea, în 2012.

Dragnea spune că nu a fost ”camarad” cu Oprea, iar acesta din urmă spune chiar că l-a ajutat pe actualul președinte al PSD. Unul minte sigur!

Revenind la Vanghelie, acesta a readus în actualitate un subiect discutat intens în 2014: dacă ar fi câștigat alegerile prezidențiale, pe cine ar fi pus Victor Ponta premier. S-a scris mult atunci despre oferta făcută lui George Maior și că el refuzat-o. De fapt, lucrurile par surprinzătoare doar pentru cei fără de ținere de minte. În noiembrie 2014, Ponta a spus că, dacă va câștiga Cotroceniul, l-ar vrea prim-ministru pe Maior, pe Călin Popescu-Tăriceanu sau pe Florin Georgescu. Singurul care n-a declinat public propunerea a fost Tăriceanu. Aici mai trebuie spus că Maior a refuzat funcția de premier și la începutul lui 2012, când Traian Băsescu era în căutarea unui înlocuitor pentru Boc. L-a găsit, până la urmă, în persoana lui Mihai Răzvan Ungureanu.

Maior, fost șef al SRI și actual ambasador în SUA, este un personaj central al scandalurilor de acum chiar dacă el nu apare direct decât în relatările despre chermezele de la vilele SRI. De fapt, încă de la vizita din SUA a președintelui Klaus Iohannis și de la pregătirea vizitei la Washington pentru Sorin Grindeanu, Maior nu se mai număra printre favoriții lui Dragnea.

Brusc PSD susține desființarea Academiei de Științe Militare, propusă de senatorul Traian Băsescu, Academia fiind fondată de Maior și Oprea; tot brusc PSD vrea o evaluare a ambasadorilor, cel din SUA fiind vizat și el și va fi desecretizat și protocolul semnat de Maior, când era director al SRI, cu Ministerul Public.

Acum că știm taberele putem urmări cu mai mare interes lupta.