Unicul pod natural din România, despre care legendele spun că a fost construit pentru a-l ajuta pe Sfântul Nicodim, e pe cale de a fi distrus.
Multe legende au fost țesute în jurul Podului Natural de la Ponoarele, aflat pe drumul principal ce leagă Târgu Jiu de Drobeta Turnu Severin, pe varianta Baia de Aramă. Se spune ca podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodim să treacă prin Tismana după ce oamenii l-au alungat din comună, punându-i în traistă o găină cu gâtul tăiat, o pâine și un cuțit, acuzându-l de furt. Pe la anul 1.370, călugărul era în căutarea unei cascade care i s-a arătat în vis și deasupra căreia trebuia să construiască o mănăstire. Din Ponoarele, a plecat la Tismana, unde a ridicat mănăstirea (Mănăstirea Tismana). Înainte de a pleca, călugărul a blestemat apa de la Ponoarele, să fie fără pești și să o înghită pământul. Și chiar așa s-a întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit opt mori, iar în ea nu trăiește nici un pește.
Cel mai mare din țară
Unicul pasaj natural rutier funcțional la nivel național este un vestigiu al Peșterii Podului care a rezultat prin surparea tavanului acesteia. Este cel mai mare pod natural al țării și al doilea ca mărime din Europa (30 m lungime, 13 m lățime, 22 m înălțime și 9 m grosime), dar singurul din lume deschis traficului rutier, inclusiv de mare tonaj. Ca alcătuire petrografică prezintă o structură masivă de calcare stratificate în bancuri de 1-2 metri, arcada din aval aflându-se într-o stare de conservare mult mai bună decât cea din amonte. Numai că ce nu știu foarte mulți, Podul lui Dumnezeu și-a pierdut, în mare parte, denumirea, tocmai pentru că s-au găsit câteva „genii” care au găsit de cuviință să-i „dea o palmă lui Dumnezeu” și să-i găurească, la propriu, lucrarea.
Ne puteți urmări și pe Google News
Un proiect dezastruos
Totul ar fi început cu un proiect desemnat să modernizeze și să consolideze un tronson de peste 35 km din drumul județean care asigură legătura inter-regională, prin drumul național DN67, la drumul european E70. Numai că proiectul a avut urmări și asupra Podului lui Dumnezeu, pentru că în urma lucrărilor, recepționate în 2011, au apărut probleme grave: din cauza fenomenelor naturale de eroziune și a trepidațiilor, a avut loc prăbușirea unor blocuri de piatră din partea superioară a Podului Natural Ponoarele, iar alte blocuri de piatră erau într-o stabilitate relativă. Moment de care a profitat conducerea Consiliului Județean și a găsit de cuviință să găurească rocile Podului.
La acea vreme, conducerea Consiliului Județean Mehedinți, asigurată de Marius Bălu (PDL), ca să „împace și capra și varza”, în sensul că Podul se afla pe același tronson de drum pe care se făceau lucrări de reabilitare, a restricționat circulația autovehiculelor cu greutate mai mare de 3,5 tone pe Pod. Această măsură a îngreunat activitatea constructorului, nimeni altul decât CONFORT S.A. (administrator Georgică Cornu), și a fost adoptată o soluție care viza construirea unei variante ocolitoare a Podului lui Dumnezeu. Soluția se referea la înființarea unei rute de aproximativ un kilometru care avea menirea, după finalizare, să protejeze monumentul natural Podul lui Dumnezeu.
Supărarea turiștilor
Construirea variantei ocolitoare s-a realizat cu o investiție de 800.000 de lei și 300.000 de lei pentru achiziționarea terenului pe care a fost amenajat drumul ocolitor. Banii, cum era și firesc, au fost alocați din bugetul Consiliului Județean Mehedinți. În mare, ceea ce se spera, și anume protejarea monumentului natural de Ponoare, s-a realizat. Numai că turiștii care vizitează minunea lui Dumnezeu se întreabă de ce este găurit, la propriu, monumentul natural, pentru că anumite roci care alcătuiesc Podul de la Ponoarele sunt prinse cu buloane cimentate. „Este normal să se intervină în asemenea mod barbar asupra unui obiectiv turistic de mare însemnătate pentru locuitorii zonei și nu numai? Avem pretenția că dezvoltăm turismul când, de fapt, ne implicăm în distrugerea obiectivelor. Și dacă se găsise varianta ocolitoare, de ce s-a mai recurs la distrugerea – parțială – a Podului lui Dumnezeu?”, se plânge un localnic, care își amintește de o altă legendă: „Bunicul ne povestea că aici sălășuia Necuratul, iar oamenii se rugau la Dumnezeu ca să-i scape de el. Dumezeu le-a ascultat rugămințile și a lovit cu palma în tavanul peșterii, care s-a prăbușit peste intrare. Dar a ieșit pe cealaltă gură a peșterii și s-a agățat cu ghearele de vârful Dealul Peșterii, apoi a urcat pe o stâncă, ce-i poartă numele: Stânca Dracului.”
Recomandările noastre
Istoria secreta
4 mai 1931 - Ziua prevestită a renașterii Insulei Ada Kaleh!
