Editura Evenimentul si Capital

Păi, așa ar fi făcut Căpitanul, Marian Munteanu?!

Ion Cristoiu
Autor: | | 10 Comentarii | 3145 Vizualizari

Tulburarea care a fost candidatura de nici o săptămînă a lui Marian Munteanu din partea PNL a născut un fluviu de comentarii şi atitudini despre gestul PNL. Mai precis, toată lumea sau mai toată lumea, s-a întrebat, uluită, cum de s-a gîndit PNL să-şi asume candidtura lui Marian Munteanu.

Nimeni nu şi-a îndreptat atenţia şi către celălalt termen al relaţiei, către Marian Munteanu. Mai precis, nimeni nu s-a întrebat, nu fără uimire, cum de a acceptat Marian Munteanu să fie, timp de cîteva zile, un Muţunache al PNL.

Marian Munteanu are fani mai ales în ipostaza sa de întruchipare a naţionalismului românesc împins pînă la legionarism. Deşi invocaţi de conducerea PNL, fanii dedicaţi Eroului din Piaţa Universităţii sînt destul de puţini. Ba mai mult, dacă ne gîndim la ura FSN-istă din 1990, PSD-iştii de azi, dintre cei mai copţi, îl antipatizează pe Marian Munteanu.

Pe site-uri, pe bloguri, pe reţelele de socializare, în postările la textele critice despre decizia PNL, fanii l-au înfăţişat pe Marian Munteanu ca un Dîrz, ca un Neînduplecat, ca un Demn, ca un Vertical. Cei cu nostalgia Mişcării legionare l-au înfăţişat ca pe un Corneliu Zelea Codreanu al României de azi, țară umilită în fața străinătății de partidele politice trădătoare.

A fost Marian Munteanu în timpul din urmă un nou Corneliu Zelea Codreanu? Sau, mai bine zis a avut Marian Munteanu, în tot ce-a făcut şi ce-a zis în zilele din urmă, ceva din Demnitatea lui Corneliu Zelea Codreanu?

Un volum mai vechi al meu de eseuri, intitulat Căpitanul îl refuză pe Carol al II-lea aduce în faţa cititorilor un document descoperit de mine în Arhiva SRI, Arhivă care moşteneşte Dosarele lui C.Z. Codreanu de la Siguranţă.

Reproduc acest text: „Arhiva SRI ne pune la dispoziţie un document excepţional pentru înţelegerea evenimentelor din România lui 1938. E vorba de Scrisoarea trimisă de C.Z. Codreanu, la 20 ianuarie 1938, generalului Ion Antonescu. Viitorul Mareşal fusese numit de Carol al II-lea ca ministru al Armatei în Guvernul Goga-Cuza, înscăunat de Rege după alegerile din decembrie 1937, în dispreţul Constituţiei. Din text se vede că Ion Antonescu îl contactase pe Căpitan pentru a-l face să meargă în audienţă la Palat. C.Z. Codreanu refuză însă mai mult decît politicos. Prin raportare la contextul istoric, din documentul descoperit de noi în Arhiva SRI şi reprodus în premieră absolută, se desprind următoarele concluzii: – Carol al II-lea a făcut o ultimă tentativă de a şi-l apropia pe Căpitan. Îl îndemnase la asta refuzul lui C.Z. Codreanu de a continua colaborarea cu PNŢ în bătălia împotriva Guvernului Goga-Cuza şi, implicit, a lui Carol al II-lea. – Ion Antonescu era la vremea respectivă omul lui Carol al II-lea. Ulterior, generalul se va despărţi de Rege. În ianuarie 1938, el joacă însă rolul nefast de trăgător pe sfoară al lui C.Z. Codreanu. – Regele eşuează în mişcarea de a-l compromite (prin îmbrăţişare) pe Şeful Mişcării. În acest moment, probabil, Carol al II-lea decide lovitura de stat din noaptea de 10 spre 11 februarie 1938.

2016-04-21 14.48.08_edited2016-04-21 14.39.54_edited 

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK

Articole salvate