Opinii EVZ
Ocheadele reciproce devin treabă serioasă: Trump se gândeşte la recunoaşterea anexării Crimeii | PULSUL PLANETEI
Candidatul la prezidențialele din SUA din partea Partidului Republican, Donald Trump, a declarat că dacă va câștiga alegerile este dispus să ia în considerare legalitatea anexării Crimeii de către Rusia.
În prezent, din cauza evenimentelor din Ucraina, inclusiv din Crimeea, Rusia este sub sancțiunile SUA. Trump a admis că aceste măsuri restrictive pot fi anulate. „Vom examina. Da, ne vom uita”, a spus miliardarul, răspunzând la întrebarea unui jurnalist.
Pe de altă parte, platforma electorală a Partidului Republican, adoptată la convenția din Cleveland, se exprimă în favoarea menținerii sancțiunilor împotriva Rusiei. „Noi, împreună cu aliații noștri, sprijinim conservarea și, dacă este cazul, înăsprirea sancțiunilor împotriva Rusiei atâta timp cât suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei nu vor fi complet restaurate. De asemenea, susținem acordarea ajutorului corespunzător pentru forțele armate ale Ucrainei și o mai bună coordonare cu NATO în probleme de planificare a apărării” – se arată în platforma partidului. Această joacă de-a declaraţiile şocante, inedite şi ieşite din comun ale candidatului la alegerile prezidenţiale din SUA au depăşit demult limitele unor discursuri menite să culeagă, cinic, voturile pentru investitura prezidenţială. Deja suntem în situaţia în care suma de declaraţii în cascadă legate de Rusia şi de preşedintele Putin, întâlnirile staffului electoral cu reprezentanţii administraţiei prezidenţiale Putin şi implicarea majoră, recunoscută la nivel prezidenţial de către Barack Obama, a Moscovei în campania electorală americană - prin spargerea serverelor Partidului Democrat şi scăparea în presă a mailurilor interne, dar şi prin plata trolilor care au devenit conservatori şi pro-Trump - toate arată o perspectivă preocupantă cel puţin a unei preşedinţii a lui Donald Trump la Casa Albă.
Într-adevăr, suma de abordări anunţă o schimbare de paradigmă care se referă la câteva teme majore: o concedare de facto sau de jure a sferei de influenţă din spaţiul post-sovietic, cel puţin, către Rusia, intrarea în mari târguri globale între Washington şi Moscova în terţe spaţii - Europa fiind unul dintre ele, Orientul Mijlociu, un al doilea, cu siguranţă - dar şi schimbarea paradigmei de politică externă şi securitate la nivel global într-un binom de superputeri care se recunosc reciproc şi care să domine politica globală şi să impună voinţa în lume. În meniu intră şi o redesenare a regulilor jocului spre politica de superputere, fireşte.
Că o asemenea perspectivă este profund preocupantă, ca să nu zic de-a dreptul deranjantă pentru România, dar şi pentru celelalte ţări din regiune, este un lucru cert. Ca orice stat mic, România are drept principal aliat dreptul internaţional public şi regulile jocului, şi orice revizuire unilaterală a acestor reguli nu o avantajează. Însă cred că ţara noastră ar trebui să elaboreze cu realism şi extremă coerenţă modelarea unui scenariu privind alegerea lui Donald Trump la preşedinţia SUA şi să evalueze scenariile cele mai grave ca şi consecinţe în contextul evoluţiei SUA pe o coordonată de asemenea natură în relaţiile cu Rusia lui Putin.
În rest, poziţia oficială nu trebuie să depăşească limitele, echilibrul şi cumpătarea în calificarea cursei prezidenţiale americane. SUA sunt partenerul nostru strategic, trupele sale de pe teritoriul naţional, angajamentele şi garanţiile de securitate asigură apărarea şi securitatea ţării nostre, indiferent de cine conduce administraţia americană. Apoi există deja o negociere făcută la nivelul Partidului Republican şi avem un vicepreşedinte Tea Party, libertarian, care ar putea avea atribuţii serioase în politica externă, de securitate şi apărare a SUA, poate chiar mai importante decât cele ale lui Biden în primul mandat Obama. Mai apoi, odată ales, dacă va ajunge acolo, Trump intră în impact şi negociere cu establishmentul, şi deja multe din pornirile sale se vor modera fie pentru că vorbim despre interese ale SUA, fie el însuşi realizează din informaţiile primite că lucrurile nu stau chiar cum şi-ar fi dorit. În fine, o influenţă va avea cu certitudine asupra politicilor globale ale SUA, dar schimbarea dramatică a orientării şi abordărilor e mai puţin probabilă. Deci indiferent cine vine la Preşedinţia SUA, România ca stat va trebui să se raporteze la el ca la şeful statului partenerului strategic.
Ca analişti putem să avem preferinţe faţă de o Hillary Clinton a sistemului, fost secretar de stat, cunoscut şi cunoscător al realităţilor regiunii şi înclinată spre continuitate. Însă asta e doar apanajul analiştilor să aibă opţiuni. Statul român are parteneri şi interese, şi nu preferinţe sau implicări în alegerile interne din SUA.
Recomandările noastre
