România a ocupat, anul trecut, locul 69 cu 43 de puncte, faţă de anul 2012 când ţara noastră a fost pe locul 66.

Direcţia Generală Anticorupţie a publicat, astăzi, pe site(http://www.mai-dga.ro/index.php?l=ro), noul ghid anticorupţie. Aici puteţi găsi model de plângere sau denunţ pentru faptele de corupţie dar şi definiţii ale corupţiei, mitei, precum şi autorităţile care se ocupă de anticorupţie din România.

Specialiştii au constatat o scădere a percepţiei anticorupţiei cu un punct, deşi trendul ar fi trebuit să fie ascendent, având la bază creşterea cu 8 puncte obţinută în 2012, faţă de 2011 (când ţara noastră a fost apreciată doar cu 36 depuncte), se arată în noul Ghid Anticorupţie, publicat pe site-ul Girecţiei Generale Anticorupţie.

Indicele de Percepţie a Corupţiei (IPC), realizat de Transparency International, clasează ţările în funcţie de cât de corupt este perceput a fi sectorul public al ţării. Este un indice compozit, o combinaţie de sondaje şi evaluări ale corupţiei, colectate de o varietate de instituţii de renume.

IPC este cel mai utilizat indicator al corupţiei la nivel mondial, captând percepţiile asupra gradului de corupţie din sectorul public, din perspectiva oamenilor de afaceri şi experţilor de ţară.

Punctajul unei ţări/unui teritoriu indică nivelul perceput al corupţiei din sectorul public pe o scară de la 0-100, unde 0 înseamnă că o ţară este percepută ca fiind extrem de coruptă şi 100 că o ţară este percepută ca fiind foarte curată. Locul unei ţări indică poziţia sa în raport cu alte ţări/teritorii incluse în index. Locurile se pot schimba şi dacă numărul de ţări incluse în Index se schimbă.

IPC 2013, prezentat la Berlin, se bazează pe surse de date de la instituţii independente specializate în analiza climatului de guvernare şi de afaceri. Sursele de informare folosite se bazează pe date colectate în ultimele 24 de luni, incluzându-le numai pe cele care oferă un scor pentru un set de ţări/teritorii şi care măsoară percepţiile despre corupţie în sectorul public.

În această taxonomie a corupţiei, România a ocupat locul 69 cu 43 de puncte, faţă de IPC 2012 când ţara noastră a avut 44 de puncte (locul 66).

Se lesne observa o scădere a percepţiei cu un punct, deşi trendul ar fi trebuit să fie ascendent, având la bază creşterea cu 8 puncte obţinută în 2012, faţă de 2011 (când ţara noastră a fost apreciată doar cu 36 de puncte).

Corupţia costă bani

Potrivit Ghidului Anticorupţie, Comisia Europeană a estimat în 2011 că fenomenul corupţiei costă economia Uniunii Europene (UE) aproximativ 120 miliarde de euro pe an, echivalentul a 1,1% din PIB-ul UE. Corupţia subminează statul de drept şi încrederea oamenilor în instituţiile democratice, distruge competiţia, scade nivelul investiţiilor, reduce fondurile publice, creşte sărăcia şi preţurile produselor şi serviciilor către populaţie.

Corupţia reprezintă „o ameninţare la adresa securităţii interne a UE” (programul Stockholm).

Banca Mondială a identificat corupţia ca fiind cel mai mare obstacol în dezvoltarea economică şi socială8. Costurile financiare estimate ale corupţiei arată următoarele:

* Costul corupţiei este egal cu mai mult de 5% din PIB-ul pe cap de locuitor la nivel global.

 * Corupţia adaugă un cost suplimentar de 10% în derularea afacerilor la nivel global şi cu până la 25 % la costul contractelor de achiziţii publice în unele ţări în curs de dezvoltare.

*Afacerile care iau în considerare relocarea dintr-o ţară cu nivel scăzut de corupţie, într-o ţară cu un nivel mediu sau ridicat al acesteia, trebuie să ţină cont de estimarea unei taxe de 20% pentru afacerile străine, ca rezultat al corupţiei crescute.

* Un studiu recent efectuat de Şcoala de Guvernare Hertie din Berlin a avut ca rezultat un cost real al corupţiei, în UE, de 323 miliarde de euro anual.10

Banca Mondială a estimat că aproximativ 1,5 mii de miliarde de dolari rezultă din atribuirea contractelor publice care sunt, de obicei, influenţate de corupţie şi s-a estimat că volumul mitei în achiziţiile publice însumează, singur, 200 miliarde de dolari anual.11