Îmi aduc aminte că, în primăvara lui 2013, nou instalata administrație de la Beijing a președintelui Xi Jinping era foc și pară pe pupilul de la Phenian, Kim Jong-un care, într-un exces de zel, pusese pe jar întreaga peninsulă coreeană printr-o serie de jocuri militare menite a-i croi imaginea de lider autoritar.
Cum era de așteptat, în fața testelor cu rachete balistice, a unui test nuclear subteran, a amenințărilor, în premieră, cu un atac nuclear preventiv împotriva Statelor Unite, americanii și-au sporit prezența militară în Coreea de Sud și Japonia, pregătindu-se pentru orice scenariu în fața imprevizibilei conduceri nord-coreene. Tocmai asta iritase și Beijingul, că apucăturile tânărului Kim, disperat să se lepede de imaginea de june fără pumn de fier, adusese și mai multă armată americană la porțile Chinei.
Nu pot să nu observ similitudinea cu actuala criză ucraineană. Dându-se peste cap să blocheze expansiunea NATO înspre est, Vladimir Putin a călcat în picioare destinul pro-european al Ucrainei. Ce a primit în schimb? O prezență a Alianței net consolidată în estul Europei, exact ceea ce Kremlinul a căutat să evite de la destrămarea Uniunii Sovietice.
Concluziile summitului NATO de la începutul acestei luni consfințesc noua ordine europeană. Chiar dacă aliații au evitat instalarea unor baze militare permamente în estul Europei, retorica Alianței vorbește fără echivoc despre pericolul rus și nevoia de a descuraja și respinge noi agresiuni din partea unei Moscove rămase fără vlagă diplomatică și refugiată în argumentul militar. Consolidarea prezenței NATO de-a lungul flancului estic este, cel mai probabil, o măsură cu efecte ireversibile, dezamăgirea și lipsa de încredere generate de Rusia marcând relațiile cu Occidentul pentru mult timp de acum înainte.
Ieri, circa 200 de militari americani au pus piciorul pe teritoriul ucrainean, în cadrul unor manevre în vestul țării, alături de trupe din 14 țări. Este prima prezență militară americană pe teritoriul ucrainean de la anexarea Crimeii de către Rusia, în martie a acestui an. De la Kiev, ministrul Apărării susține că mai multe țări NATO livrează deja arme Ucrainei, deși informația a fost dezmințită de țări occidentale, cum era de așteptat, din perspectiva aceleiași griji de a nu inflama și mai mult o situație pe care Rusia o controlează discreționar.
Deși acționează prudent, NATO este conștientă că Rusia va fi o provocare pentru blocul militar pentru mult timp de acum înainte. Criza ucraineană a scos la iveală adevăratele planuri ale lui Vladimir Putin. Nu încape nicio îndoială că, dincolo de aparenta șovăială, Alianța Nord-Atlantică este pregătită pentru o confruntare, fie și sub forma unor noi provocări din partea Moscovei menite să îi testeze coeziunea. Ultimele evoluții au arătat că NATO știe să îi întindă mâna lui Vladimir Putin, dar să și bată din picior pentru a evita destabilizarea întregii regiuni est-europene. Un lucru e clar, Moscova a ajutat NATO să înțeleagă că starea de securitate în care s-a aflat până acum era doar o falsă impresie și că, dacă Rusia refuză să răspundă unei mâini întinse, trebuie să îi arate, în schimb, bățul.
Recomandările noastre
