Vineri seară m-am trezit cu un telefon de la săptămânalul Fanatik, un hebdomadar condus de talentatul jurnalist sportiv Horia Ivanovici. Chestionat insistent, dar elegant, de înzestratul publicist Silviu Ghering dacă marele antrenor Cornel Dinu a fost sau nu securist.
Răspunsul meu – trebuie să recunosc onest– redat la milimetru a fost următorul: „În calitatea mea de istoric și de cercetător al Arhivelor Securității timp de 12 ani pot depune mărturie că domnul Cornel Dinu nu a fost colaborator al organelor de Securitate. Dimpotrivă, a fost un persecutat și filat non-stop.
De altfel dosarul domniei sale poate fi consultat în Arhiva CNSAS. Am citit – în virtutea drepturilor legale ca ministru secretar de stat – dosarul domnului Cornel Dinu. În locul domniei sale mi-aș publica dosarul de Securitate, care este mai mult decât onorabil. El probează persecuția și modul în care a fost îndepărtat de la Dinamo. Restul sunt povești livrești care nu urmăresc decât să murdărească un simbol nu doar al fotbalului, ci, îndrăznesc să spun, chiar al României”.
De ani de zile circulă acestă tâmpenie abominabilă: „Mister” a fost securist pentru că a fost jucător la Dinamo București, pe deasupra și cadru activ al Ministerului de Interne. Am dezbătut acestă eternă poveste ani și ani de-a rândul. Degeaba am încercat - împreună cu fratele meu, genialul Răzvan Boanchiș - să le explic tuturor urechiștilor că în Interne lucrau și pompieri și grăniceri la un moment dat, că ofițerii sau angajații civili nu aveau în fișa postului să toarne, că lucrurile nu sunt cum cred ei. Proștii nu pot fi lămuriți, m-am convins demult!
Când am citit și dosarul m-am lămurit definitiv, mai ales că avusesem o strângere de inimă. Există doi Cornel Dinu (nume destul de comun, dar înnobilat de fotbalist) născuți în România, în aceeași zi! Cartoteca CNSAS e destul de precară față de cea a Securității, care nu a fost predată nici acum. Cum să-i indentific? O situație incredibilă! Mai ales că unul avea dosar de Rețea, iar altul Informativ. Mai pe românește unul era turnător, iar celălalt urmărit. Pentru că singurul mod de indentificare era după numele părinților celor doi Cornel Dinu, mi-am luat inima în dinți și l-am sunat pe „Mister”. Da! Recunosc sunt grăbit nevoie mare când am probleme sufletești! „Ce mai faceți Mister, bla, bla, bla, ce vă face cățelul? Cum îi chema pe părinții dumneavostră nea’ Cornele? Dar ce îți veni, părinte, vrei să-i treci pe pomelnic, că sunt de mult în lumea celor drepți. Păi, nu dar așa…” Mister s-a prins repede că e ceva la mijloc. Nu degeaba i-au zis ăștia „Procurorul”!
Cu cele două dosare în față, solicitate de la arhiva care are nu mai puțin de 28 de kilometri liniari (jumătatea distanței dintre București și Ploiești), mi-a lămurit sufletul. Un pârlit de strungar turna cu cine bea el prin uzină, iar ilustrul fotbalist era urmărit la cheie. Cu Tehnică Operativă introdusă în camera de hotel! Cu interdicție de a părăsi țara, degradat din gradul de locotenent-colonel și adus la nivelul de soldat. Cu provocări multiple, cu familia urmărită! Ce poți răspunde la asemenea calomnii? Nimic „Mister”! Nu-i baga în seamă! Sunte-ți prea mici pentru o astfel de discuție. Ar trebui să vă urcați pe scaun! „Mister”, Istoria ți-a dat deja dreptate!
Recomandările noastre
