Am trăit s-o văd și pe asta! Miniștrii PSD nu mai sunt acuzați de corupție, ci de incultură. România lui Cristoiu

Am trăit s-o văd și pe asta! Miniștrii PSD nu mai sunt acuzați de corupție, ci de incultură. România lui Cristoiu

Luni, 29 ianuarie 2018, reunite în şedinţă plenară Camera Deputaţilor şi Senatul vor dezbate şi vota investirea noului Guvern PSD-ALDE, al treilea într-un an de zile, cît a trecut de la scrutinul din 16 decembrie 2016, denumit după premier, ca de obicei, Guvernul Viorica Dăncilă.

Pentru confrații mai tineri, atmosfera din jurul procesului de formare și trecere prin Parlament a noului Guvern va fi o noutate sau, mă rog, o noutate încă.

Pentru mine, care comentez, ca Istoric al clipei, de 28 de ani, spectacolul fără egal de pe ceea ce se cheamă scena politică românească, nimic din ceea ce s-a întîmplat în aceste zile și din ceea ce se întîmplă nu m-a surprins și nu mă surprinde.

Aceasta deoarece și de data asta formarea noului Guvern a dat naștere unui iarmaroc politic și gazetăresc prin nimic deosebit de spectacolele din ultimii 28 de ani, un spectacol ale cărui note, aceleași din 1990, îl fac unul de rutină, marcat de repetiții nu de multe ori ridicole:

1. Curiozitatea bolnăvicioasă a jurnaliștilor de a afla cine sunt fericiții desemnați.

2. Pasiunea de chibiți pusă de jurnaliști și politicieni în urmărirea procesului de stabilire a listei finale.

3. Pretenția, întîlnită și în cazul echipei naționale de fotbal, de a ști cine trebuie și cine nu trebuie să facă parte din noul Guvern.

4. Declarațiile Opoziției că nu va vota investirea noului Guvern, care nou Guvern e catastrofal, e incompetent, e o punere la îndoială a interesului național.

5. Guvernul nu va trece în Parlamente, deoarece ea, Opoziția, e convinsă că parlamentarii lucizi, luminați ai Puterii, nu vor vota lista.

Dintre toate notele de rutină de la investirea unui nou Guvern cea mai ridicolă mi se pare însă campania declanșată de presă și de Opoziție împotriva noilor nume de pe listă. Unii dintre miniştri nu sînt noi. Prin urmare, presa nu le mai dă atenţie. Noii sînt însă supuşi iscodirii. Spectacolul are note hazlii, deoarece în 28 de ani de martor al formării unui nou Guvern, n-am întîlnit în cazul unor noi miniştri, nici un rînd de apreciere. Mai toate cele scrise despre noii miniştri sînt strîmbături din nas sau acte de acuzare.

De regulă cînd a fost vorba de un Guvern PSD, Presa și Opoziția s-au concentrat pe acuzațiile de corupție. Nici n-apuca un PSD-ist să fie propus pe listă că imediat presa se umplea de informații mai mult sau mai puțin corecte despre afacerile de corupție ale acestuia, despre bogăția nemăsurată a acestuia, într-un cuvînt de cît de baron PSD e respectivul. De data asta, așa cum excelent observa Bogdan Iacob pe InPolitics.ro, acuzațiile de corupție au lipsit. Și nu pentru că presa n-ar mai fi fost atentă la această chestiune, ci pentru că PSD a avut grijă de data asta să nu mai fie pe listă oameni cu probleme de imagine la acest capitol.

Divizia Presă a Binomului SRI-DNA a făcut mare caz de noul guvern ca de un guvern penal. Temeiul acestei campanii l-au constituit declarațiile lui Liviu Dragnea și ale altor lideri PSD potrivit cărora în noul guvern vor fi promovați și penali.

Lista supusă luni Parlamentului arată însă că penalii lipsesc de data asta. Presa Diviziei Presă și Opoziția în frunte cu Traian Băsescu au susținut și susțin că noul Guvern conține penali.

Aceşti penali ar fi Rovana Plumb şi Viorel Ştefan. Din punct de vedere juridic, nici unul dintre cei doi nu e urmărit penal. Da, răcnesc la ordin ofiţerii Diviziei Presă, dar puteau fi, dacă Parlamentul nu refuza cererea DNA de ridicare a imunităţii parlamentare în cazul celor doi.

E un argument prost ca noaptea. Lăsînd la o parte faptul că un om nu e penal decît după pronunţarea unei sentinţe definitive şi nu din clipa în care se începe investigarea sa, cum a impus Statul Paralel, pentru a face mai eficientă folosirea luptei împotriva corupţiei în răfuielile politico-mafiote, cîtă vreme din punct de vedere juridic un om nu e investigat se cheamă că e curat.

Înainte de formarea noului cabinet, Liviu Dragnea şi alţi lideri PSD au susţinut public, producînd tremurici fătucelor de la Digi Tv şi Realitatea tv, că vor admite intrarea în Guvern a unor penali.

Lista noului Guvern arată că în ultima clipă au renunţat la așa ceva. Şi bine au făcut, chiar dacă o dată şi o dată trebuie să se pună capăt Diversiunii cu etichetarea drept penal a celui doar convocat la DNA, şi asta prin desemnarea în Guvern a unor personalităţi etichetate drept penale.

Împotriva PSD se duce pe plan intern, dar mai ales extern o campanie sîngeroasă de adîncire a imaginii de partid care favorizează penalii. Dacă ar fi fost desemnat acum cineva convocat la DNA şi prin asta etichetat drept penal, campania ar fi primit noi cantităţi de cărbuni pentru a face vîlvătăi şi mai mari.

Una dintre suspiciunile lansate cu huiet împotriva ultimelor două Guverne PSD a fost cea referitoare la legătura unor miniștri, dacă nu chiar a premierilor, cu Serviciile. Se ajunsese pînă acolo încît se vorbea de miniștri plasați de Servicii în Guvern dacă nu chiar de întregul Guvern făcut de Servicii. Acuzațiile erau ridicole, deoarece se bazau pe relația publică a unei persoane cu Serviciile. Noul Guvern a fost absolvit de această acuzație. Lucru de neînțeles într-un fel dacă ne gîndim că legătura unei persoane cu Serviciile poate fi mai subtilă decît absolvirea unui curs la Academia SRI sau frecventarea pe față a Serviciilor.

Tot Bogdan Iacob observa că, în absența unor probleme de integritate, noilor miniștri li se caută nod în papură. Și eu am văzut că presa caută și găsește lucruri negative şi acolo unde nu prea sînt. Sorinei Pintea, propusă pentru Ministerul Sănătăţii, i s-a descoperit un fiu condamnat pentru droguri, fapt din care se face un cap de ţară. Lui George Ivaşcu, actor talentat, i s-a descoperit apartenenţa la Masonerie.

Un site a făcut un rechizitoriu din faptul că actorul i-a promis cuiva nu ştiu ce, şi nu s-a ţinut de cuvînt. Anton Anton de la Energie ar fi fiul unui nomenklaturist. Nicolae Burnete ar fi fost membru unei comisii care a stabilit că Victor Ponta n-a plagiat, Ioana Bran e fiică de oameni bogați.

Observam că de regulă guvernele PSD erau violent contestate pînă acum pe motiv de corupție. Noul Guvern face obiectul unei campanii duse de jurnaliști și politicieni pe motiv de lipsă de cultură. Pentru că despre corupția Vioricăi Dăncilă nu se poate vorbi, i s-a născocit pe loc acuzația că într-un discurs public ar fi susținut că Iranul și Pakistanul ar fi membre ale UE.

Dincolo de absurditatea acuzației că Iranul și Pakistanul nu sunt membre UE știu pînă și analfabeții din presa noastră, cum să nu știe o europarlamentară? Tîlcul acuzației e străveziu. Ca și în cazul coafurii se caută a se crea imaginea unei proaste puse în fruntea Guvernului de Liviu Dragnea pentru a putea fi el adevăratul premier.

Ministrul care a fost supus unei campanii de presă violente e Valentin Popa, propus pentru administrarea Educaţiei. Valentin Popa e rectorul Universităţii Ştefan cel Mare din Suceva. Are o experienţă de 25 de ani în educaţie. E profesor universitar, doctor inginer din 2009 pînă în prezent, conducător de doctorat în domeniul ştiinţei calculatoarelor.

CV-ul lui Valentin Popa ne arată că e vorba de un cercetător de prestigiu într-un domeniu mai puţin accesibil inteligenţei de rînd. Cu toate acestea, după şedinţa CExN împotriva domniei sale s-a declanşat o campanie menită a-l înfăţişa drept un analfabet cu patalama. O campanie avîndu-și originea firește, în nemulțumirea Grupării Firea din PSD că n-a fost numită la educație Ecaterina Andronescu.

Un filmuleţ ivit pe neaşteptate pe Internet avea menirea să-l prezinte ca făcînd greşeli de gramatică şi mai ales incapabil să pronunţe corect anumite cuvinte româneşti. Nu-l cunosc pe Valentin Popa. Din CV-ul domniei sale mi-e greu să cred că e vorba de un analfabet. De altfel, o petiţie semnată de mai mulţi rectori din ţară a ţinut să ne atragă atenţia că Valentin Popa e un distins intelectual.

Cînd asupra Elenei Băsescu s-a năpustit o campanie aberantă menită a o prezenta drept o analfabetă, pentru că într-o intervenție publică pronunțase succesuri în loc de succese, am apărat-o, chiar dacă eram adversar al lui Traian Băsescu, susținînd, cum o fac și azi, că bîlbîielile cuiva în public nu sunt o dovadă că e analfabet. La fel am luat atitudine și față de transformarea Elenei Udrea într-o analfabetă, pentru că la o emisiune tv nu știuse că Norvegia are rege și nu președinte. Cel care-l acuză cu huiet pe Valentin Popa de analfabetism pentru bîlbîieile din intervenții publice e Traian Băsescu, tatăl Elenei Băsescu și protectorul Elenei Udrea. Ca să vezi!

Ca și în cazul Vioricăi Dăncilă nu e vorba de o isterie procultură care a lovit presa și politica de la noi, de-ai crede că fătucele și guguștiucii sunt de nivelul lui Leonardo da Vinci, ci de o mizeră campanie avînd drept scop crearea imaginii că Guvernul Viorica Dăncilă este unul al analfabeților, promovați miniștri după chipul și asemănarea lui Liviu Dragnea. Dacă ne gîndim însă la tradiționala acuzație de penali aduse noilor Guverne PSD, putem spune că viața noastră politică a marcat un progres. Miniștrii PSD nu mai sunt penali, ci inculți!