În tradiţia populară Sfântul Ilie mână un car de foc în timpul furtunilor şi trimite fulgere către cei păcătoşi. El este sărbătorit de ortodocşi în data de 20 iulie. Este ziua în care, în anul 1992, Evenimentul Zilei a dat ştirea trăsnet că PNL îl propune pe Regele Mihai drept candidat la alegerile prezidenţiale care urmau să se desfăşoare în toamna aceluiaşi an. Propunerea a fost atât de şocantă încât i-a luat prin surprindere şi pe membrii liberali, care participaseră în data de 18 iulie la şedinţa în care Radu Câmpeanu, liderul PNL din acel moment, a făcut anunţul.

La începutul şedinţei, majoritatea liderilor PNL, veniţi din toate judeţele ţării, ştiau că s-au strâns pentru a oficializa candidatura lui Radu Câmpeanu, cel care îl înfruntase pe Ion Iliescu şi în primăvara anului 1990. Preşedintele PNL ţinuse secretă ideea până la începerea şedinţei, la finalul căreia s-a format o echipă care să meargă în Elveţia pentru a-i propune năstruşnica idee.

 

„Singura candidatură care îl poate îndepărta pe Ion Iliescu”

„Politica adevărată presupune doar eficienţă, inconsecvenţa de care suntem acuzaţi nepuntând fi luată în calcul. Partidul a considerat că Mihai de România este singura candidatură care îl poate îndepărta pe Ion Iliescu. Biroul Executiv a fost mandatat de către Delegaţia Permanentă să ia legătura cu Regele Mihai, în cazul unui refuz revenindu-i decizia finală. Această propunere nu este un balon de săpun. Restaurarea Monarhiei nu ţine de PNL, ci de Parlament şi de toate forţele politice ale ţării”, şi-a explicat Radu Câmpeanu inedita propunere.

„O diversiune a domnului Câmpeanu”

Trebuie amintit faptul că propunerea a fost făcută în contextul în care, în primăvara acelui an, PNL a ieşit din CDR şi a decis să candideze pe liste proprii. Numai că în anul 1992 politica românească era dominată de două mari blocuri politice: CDR, condus de Corneliu Coposu, şi FDSN, avându-l ca lider informal pe Ion Iliescu, preşedintele ţării în funcţie.

A treia forţă politică a ţării era în acel moment FSN-ul condus de Petre Roman. Astfel că ieşirea din CDR a aruncat PNL într-un con de umbră, iar în acest context a apărut propunerea şoc cu Regele Mihai candidat la funcţia supremă în stat. Acest aspect a fost taxat la vremea respectivă şi de Petre Mihai Băcanu, vicepreşedinte al Alianţei Civice şi unul dintre formatorii de opinie apropiaţi de familia Regală. „După afirmaţia care a uimit o lume întreagă privind ieşirea din CD a PNL datorită prezenţei UDMR, domnul Radu Câmpeanu şi-a pierdut electoratul. Ca o ultimă cale încearcă această diversiune mizând evident pe refuzul Majestăţii Sale de a da curs unei asemenea aberaţii.

Acceptarea unei asemenea propuneri n-ar însemna altceva decât o recunoaştere că abdicarea din 1947 a fost legală. Regele acceptând aşa ceva nu mai poate reveni la Monarhie. Ar renunţa la tron de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Când a fost sincer domnul Câmpeanu? În aprilie 1990, când a declarat agenţiei Reuters că „pentru PNL Regele este un simplu turist”, sau acum când vine cu această aberantă propunere de salvare a ţării prin candidatura Regelui Mihai? Cum poate salva ţara Regele ca simplu turist?”, a reacţionat Băcanu la anunţul PNL.

 

„O manevră grosolană de dezbinare şi diversiune”

Radu Câmpeanu a fost taxat dur şi de liderul PNŢCD, Corneliu Coposu, şi candidatul la preşedinţie al CDR, Emil Constantinescu: „PNL, membru în actualul Guvern, nu este un partid de opoziţie. Desemnarea de către PNL a Majestăţii Sale Regele Mihai I drept candidat al respectivului partid la alegerile prezidenţiale, fără acordul Majestăţii Sale, este o manevră grosolană de dezbinare şi diversiune. Această manevră intenţionează să saboteze vizita la Paris şi Londra a candidatului Convenţiei Democratice, domnul Emil Constantinescu”, au transmis Coposu şi Constantinescu într-un comunicat de presă trimis din Belgia, unde se aflau în vizită.

 

„Majestatea Sa nu va face nicio declaraţie înainte de a primi delegaţia liberală”

Casa Regală a reacţionat imediat după anunţul liderului PNL. Constantin Brâncoveanu, secretarul Regelui Mihai din acea perioadă, a spus:

„Această ştire m-a surprins. Am contactat Versoix-ul şi ce vă pot spune în acest moment este că Majestatea Sa nu va face nicio declaraţie înainte de a primi delegaţia liberală care îi va prezenta propunerea oficială şi mai ales îi va expune scenariul domnului Câmpeanu. Propunerea este foarte originală, situaţia creată fiind foarte delicată. Majestatea Sa a declarat deseori că este regele tuturor românilor, nu doar al celor înscrişi în diferite partide. Acceptarea candidaturii ar însemna intrarea în arena politică”.

 

Regele a refuzat propunere liberalilor

Delegaţia PNL l-a vizitat pe Regele Mihai la Versoix la o săptămână după votul din Delegaţia Permanentă, în ultimul week-end din iulie 1992, dar, aşa cum era de aşteptat, liberalii au fost refuzaţi. Anunţul a fost făcut în România de preşedintele PNŢCD, Corneliu Coposu, care a spus că „Majestatea Sa Regele Mihai I a mărturisit că a refuzat categoric propunerea liberalilor şi şi-a reafirmat dorinţa de a rămâne doar un arbitru al vieţii politice”. PNL s-a prezentat în alegerile din data de 27 septembrie 1992 fără candidat la preşedinţie.

Dezastrul a fost atât de mare pentru liberali încât aceştia nu au reuşit nici măcar să treacă pragul electoral de 3%, necesar pentru accederea în Parlament. După acest eşec, în 1993, Radu Câmpeanu a pierdut conducerea partidului, dar şi-a regrupat fidelii într-o nouă formaţiune politică PNL Radu Câmpeanu.

Acesta a revenit în PNL abia în 2003, prin fuziune, şi la alegerile din 2004 a obţinut un loc de senator. S-a retras din viaţa publică în 2008, iar în octombrie 2016 a trecut în nefiinţă la vârsta de 94 de ani. Celălalt personaj principal al întâmplărilor din vara anului 1992, Regele Mihai I, a murit la finalul anului trecut, înmormântarea lui reprezentând unul dintre cele mai importante evenimente organizate în România după 1990.

 

Instituţii oficiale ale României îl recunosc pe regele romilor, fapt care contravine legilor ţării şi legii supreme

 

Tot în 1992 s-a mai produs un eveniment legat de regalitate, dar unul care mai degrabă a vrut să arunce în derizoriu ideea. La începutul lunii mai 1992, imediat după vizita Regelui Mihai în România şi după ce românii îl primiseră cu multă emoţie, a apărut un nou rege: Ion Cioabă, regele romilor.

În data de 26 iunie 1992, românii au aflat din Evenimentul Zilei că ineditul rege a fost recunoscut inclusiv de preşedintele României, Ion Iliescu. Printr-o adresă din data de 6 mai 1992, Ion Cioabă a adus la cunoştinţa „tuturor organelor de stat şi de drept din România că oricine vine în faţa dumneavoastră să vorbească în numele romilor din România trebuie să prezinte o delegaţie sau împuternicire din partea noastră”.

În finalul documentului, regele Cioabă a decretat: „Orice abuz sau insultă la adresa Regelui se va pedepsi conform legii”. Documentul avea mai multe ştampile de la instituţii româneşti, printre care Preşedinţia României, Camera Deputaţilor, Ministerul Afacerilor Externe sau Procuratura Generală a României.

 

Regele Mihai, din nou în aşteptarea vizei

Propunerea liberalilor din vara anului 1992 a fost cu atât mai ciudată cu cât Regele Mihai nici măcar nu putea intra în ţară fără viză de la autorităţi. El vizitase pentru prima oară România, după 1947, cu ocazia sărbătorilor pascale din acel an, având parte de o primire impresionant de caldă din partea românilor.

Dovadă că Regele nu putea veni oricând în România stă un articol din data de 9 octombrie 1992 din Evenimentul Zilei, în care românii erau anunţaţi că Mihai I aşteaptă viza de la autorităţi pentru a putea vizita ţara cu ocazia aniversării a 70 de ani de la încoronarea Regelui Ferdinand la Alba Iulia.

Cererea a fost făcută de Marele Şambelan al Regine Danemarcei, care a cerut ambasadei României de la Berna să îi permită Regelui Mihai şi Reginei Ana să viziteze ţara după data de 12 octombrie, adică după al doilea tur al alegerilor prezidenţiale.

Solicitarea era făcută ca urmare a unei promisiuni făcute de secretarul de stat din Ministerul Afacerilor Externe, Teodor Meleşcanu, care în vara anului 1992 l-a vizitat pe Rege în Elveţia, în timpul discuţiilor atingându-se şi subiectul vizitei. De altfel, Meleşcanu a şi declarat în acea perioadă că statul român nu are nimic împotrivă ca Regele să viziteze ţara, dar după alegerile prezidenţiale şi după formarea unui nou Guvern. Meleşcanu a lansat în acel moment şi o nuanţă importantă, spunând că promisiunea către Rege este făcută în condiţiile în care aceasta vrea să viziteze „locuri sfinte, de care sunt legate amintiri de familie, morminte, mănăstiri ş.a.m.d”. Numai că locul întronării lui Ferdinand de la Alba Iulia nu era o mănăstire, ci o biserică, şi avea mai degrabă o încărcătură politică.

Regele Mihai nu a primit în toamna lui 1992 dreptul de a intra în România şi a revenit în ţara pe care a condus-o abia după 1996, când regimul Emil Constantinescu i-a redat cetăţenia română.