Mi-am schimbat părerea despre Mircea Badea. Bravo, băiatule!

Mi-am schimbat părerea despre Mircea Badea. Bravo, băiatule!

Toți elevii mei sunt de altă părere. Nu am curaj să îi contrazic. Doar aici îndrăznesc să îl felicit pe Mircea.

L-am urmărit ani de zile cu plăcere și în ultima vreme cu scârbă. Am avut o mare simpatie pentru că știam că este copil de profesori și mi se părea chiar spiritual și înzestrat cu ceva aparte. Pentru că nu e chiar de colo să vorbești tu singur o oră întreagă și să se și uite lumea la tine.

De o vreme a început să bată câmpii și am găsit explicații. Lucrează pentru un om puternic , primește bani mulți și trebuie să facă exact ce vrea patronul, pentru că altfel, la revedere.

Chiar în această postură explicabilă oarecum nu mi-a mai plăcut pentru că a intrat într-o notă vulgară și pentru că spunea mai multe minciuni decât adevăruri.

Ne puteți urmări și pe Google News

M-a mai deranjat rolul nefast pe care mușchii lui, afișați printre cuvinte, îl jucau prin mintea firavă a unor copii în căutare de idoli.

Pentru o vedetă de televiziune treburile pot fi destul de simple. Dacă nu îți mai place, nu te mai uiți. Și eu așa am făcit în ultima vreme cu Mircea Badea.

Mi-a mai atras atenția episodul acesta cu meciul. Nu neapărat pe mine m-a preocupat acest eveniment ci pe mulții elevi din jurul meu. Atunci am urmărit totul cu atenție și am citit ce s-a scris.

Sincer, credeam că Mircea este un fricos, genul acela de lăudăros care mai mult latră decât mușcă. Credeam că acest meci nu va avea loc niciodată sau, dacă va fi o să se desfășoare ca o piesă de teatru, cu regizor și doi actori.

Nu-mi imaginam că Mircea Badea chiar va avea curaj să se lupte.

Despre Motociclistul-Karatist am crezut, asemenea multor treburi din jurul nostru, că va fi și el domolit, explicându-i-se că este mai bine pentru toată lumea - și în primul rând pentru el – să joace într-o piesă de teatru aranjată decât într-o scenă de viață reală.

M-am înșelat. Totul a fost adevărat. Mircea a fost curajos. A pierdut demn. A început o luptă după care știa că toată lumea va râde de el și totuși s-a dus. A rezistat foarte mult și cu demnitate. Nu e puțin lucru. Toți elevii mei sunt de altă părere. Nu am curaj să îi contrazic. Doar aici îndrăznesc să îl felicit pe Mircea.