Replika este un proiect temerar, cu toate premisele unei reușite datorită inventivității celor care l-au creat. Patru oameni cu dorință de a ajuta și spirit întreprinzător și tenace au pus bazele unui centru de teatru educațional pentru copii.

Centrul de Teatru Educațional Replika s-a deschis în București de o săptămână, însă Mihaela Michailov, Radu Apostol, Viorel Cojanu și Mihaela Rădescu lucrează cu copiii și pentru copii, programat și asumat, explorând teritoriile necunoscute, trecute cu vederea ale copilăriei și adolescenței de câțiva ani. Perspectiva asupra educației copiilor trebuie schimbată și apariția acestui centru este un pas în această direcție.

Vocație și răbdare

Astfel, teatrul a fost adus în realitatea copiilor și realitatea în teatru, îngemănându-se două universuri a căror intersecție este, de cele mai multe ori, facilă, fără substanță. În România, copiilor nici povești nu le mai sunt spuse, pentru că una dintre marile probleme este aceea că sunt crescuți de bunici, părinții alegând să muncească în străinătate. Teatrul pentru copii, la rându-i, se rezumă la a da viață poveștilor, dar realitatea rămâne departe de problemele și preocupările reale ale acestor suflete.

Viorel Cojanu (foto) este actor la Teatrul Mic și când era liceean îi plăcea Sergiu Nicolaescu. I s-a spus că pentru regie trebuie să ai experiență de viață, trebuie să fii mai dur. A zis de ce nu. Sergiu Nicolaescu a fost și regizor, dar și actor. Așa că a dat la Actorie și acolo a rămas. I-a plăcut și s-au legat lucrurile.

„Radu Apostol ne-a chemat și ne-a propus acest proiect și apoi a început să ne placă. Facem exerciții teatrale cu copiii, dar nu avem un manual de lucru, le arătăm situații de viață. Ne punem întrebări împreună. Copiii sunt introvertiți, timizi și speriați de cele mai multe ori atunci când vin. Pe parcurs se schimbă, au curaj, vorbesc, au păreri. Își ajută colegii în scenă. Dacă cineva uită ceva, se fac utili. Coordonează recuzita, sunt mai organizați”, spune actorul.

Dacă ar fi fost mai mult timp împreună le-ar face mai mult bine, așa se văd de două ori pe săptămână. Realitatea demonstrează că e nevoie de voluntariat, mai ales când este vorba despre copii, dar nu oricine poate lucra cu ei. Este nevoie de vocație și răbdare.

Lipsesc oamenii cu inițiativă

Până în iulie vor fi prezentate spectacolele „Amintiri din epoca de școală”, „Confesiunile unui câine”, „Copii răi”, „Familia Offline”. Regizorul Radu Apostol (foto) a explicat pentru EVZ de ce a ales să lucreze la acest proiect și ce cred copiii că înseamnă cultura.

„Pentru unii copii, cultură înseamnă a merge la mall. Nu e cazul tuturor, evident. Asta e ceea ce se cultivă, nu știu dacă e cultură neapărat. În rest, de unde să știe ei, săracii. Nu mai citesc, televizorul li se pare mult mai interesant. Nu se mai fac emisiuni educative, deci nu au ce învăța”, explică regizorul.

 De ce au ales să se ocupe de teatru pentru copii? „Pentru că această categorie socială, a copiilor, poate fi ajutată de teatru enorm și poate se compensa cumva absența interesului din educație față de creativitate și de spontaneitate, care sunt valori fundamentale. E inflație de diplome la noi, dar lipsesc de pe piața muncii oamenii cu inițiativă, cu intenții, oameni cu creativitate, cu imaginație. Acestea sunt valori care nu există în sistemul educațional deloc”, afirmă Radu Apostol.

Ca regizor sau ca actor ai un har de a lucra cu oamenii. Dar e foarte greu să lucrezi cu un copil în scenă, la fel ca și cu un animal, spun membrii fondatori ai centrului Replika. Aceștia sunt imprevizibili. „Trebuie să fii extrem de atent și de spontan, condiție pe care nu o mai îndeplinești la un moment dat. Copiii cu care lucrăm refuză condiția de spectatori, ei sunt participanți și vin cu idei, cu soluții. Teatrul nu e o artă făcută de dragul artei, el schimbă, transformă. Părinții au văzut că după ce vin la noi, copiii au mai multă încredere în ei”, a încheiat regizorul.