A fost schior, fotbalist, sporturi din cauza cărora consideră că este mai „dolofan”, iar acum, la 49 de ani, Ioan Moisa încă aleargă foarte tare, destul de tare încât să sperie foarte mulți dintre mai tinerii lui adversari

„Sunt din Vatra Dornei, iar aproape de casă era o grupă de schiori, se antrena acolo, pe care mă duceam mai mereu să-i văd. Aveam 5 ani și stăteam să mă uit până înghețam bocnă. Asta până când, după o săptămână, antrenorul lor mi-a adus o pereche de schiuri și așa am început sportul ăsta. L-am făcut timp de 6 ani”, își începe povestirea Ioan Pavel Moisa. Ionuț este mic și musculos. Pare un alergător montan. Acum are 1.68 m și undeva la 64 de kilograme, cam la fel pe cât avea și când făcea atletism de performanță (n.n. - datele FRA arată că avea 57 de kilograme când și-a făcut PB-ul). „Eram mai dolofan, mereu am fost așa cu masa musculară mai dezvoltată, nu am avut aspect de atlet, de fondist, niciodată. Poate pentru că am făcut schi, apoi fotbal și mai târziu am ajuns la atletism”, explică fostul sportiv al cărui frate, Vasile (cu 7 ani mai mare), a fost și el martonist de top, medaliat la Naționale (2.28.11). „După schi, am făcut fotbal până la 16 ani. Jucam la Vatra Dornei, chiar și în divizia B, până m-am dus să dau test la Sportul Studențesc. Am luat testul, dar nu am luat treapta”, rememorează Moisa, continuând: „Am terminat-o de atunci cu fotbalul, iar pentru că am ajuns la un antrenament de-al fratelui meu, văzându-i că fac «bucăți», am pus pariu cu ei pe două beri că pot să-i bat pe un kilometru. Am alergat 3.01, m-a văzut antrenorul lor și așa am ajuns atlet la Dinamo”.

 

Primul maraton, la 17 ani, la Moscova

 

Și cum a ajuns târziu la atletism, trebuia să recupereze. „Făceam 1.000-1.200 km pe lună, făceam uzură, era pe muncă multă, mai sovietic așa. Acum adun cam 500 km pe lună, 600 km, când am timp. Antrenamentele nu mi se păreau niciodată grele. Mi-aduc și acum aminte că făceam un 2x10k la 31 de minute fiecare «bucată», cu 4-5 minute legătură între, și la o săptămână am făcut 68 de minute la un semimaraton în patru labe. Am făcut risipă mare de efort în tinerețe. Noroc că m-au ținut articulațiile. Cred că de la antrenamente nu trebuie să pleci epuizat, în patru labe, ăla nu e antrenament”, descrie Moisa viața de atlet de la sfârșitul anilor '80. Primul maraton l-a făcut din greșeală sau din noroc, depinde cum privim lucrurile. Povestește maratonistul care acum este printre cei mai buni alergători de la categoria sa de vârstă. „Eram cu colegii de la Victoria, unde eram legitimat, la Moscova, la un concurs pe echipe. Aveam 17 ani și am alergat primul maraton. Am scos 2h.47', fără antrenament specific. După, am intrat pe semimaraton, am făcut 1h.12' la 21 de ani. Și, ușor-ușor, am trecut la maraton. Mi-a plăcut această distanță, eu nu prea am crampe, am o refacere foarte bună, corpul meu are resurse considerabile fără să folosesc ceva anume să mă recuperez repede. La maraton trebuie să știi să-ți dozezi efortul. Am făcut și eu multe greșeli, treceam primul semi în 68' și al doilea îl terminam în 1h.23'. Acum, că am strâns 119 maratoane știu mai bine, după al 50-lea începi să înveți”.

Crede că la peste 2h.30' la maraton nu se mai poate vorbi de performanță

 

Dar de ce aleargă în continuare? „Mănânc orice, chiar prea mult, mici, carne de porc, mai beau bere, vin. De fapt, din cauza asta și alerg. Și când eram sportiv mâncam foarte multă carne de porc”, zice râzând fostul atlet, acum profesor de sport, multiplu campion la Master. Îl întrebăm pe Ionuț dacă mai crede că se poate duce la sub 2 ore și 30 de minute, făcând referire și la timpii de la Naționalele de Maraton, curse ce au loc în cadrul Maratonului București, la care și el participă de fiecare dată. ”E trist că acum se ia medalie la Naționale cu alergări de peste 2h30', asta nu mai e performanță. Cred că pot ajunge și eu acolo, nu vârsta e problema, e vorba de timp, antrenamente și refacere. După ce m-am lăsat, am avut o perioadă când am fost accidentat, mai alergam o dată pe lună și din cauza asta recuperez acum mai greu. M-am apucat iar de antrenamente după ce am fost odată la un concurs și am văzut cine mă bate. Mi-am zis că nu-i bine și m-am pus pe treabă. Fac un tempo pe săptămână, în funcție de ce cursă alerg, totul depinde de program. În 33 de ani de atletism cam știu ce trebuie. Nu fac «bucăți», și nici nu am făcut prea multe la viața mea”, răspunde Moisa.

 

Profesor de sport, la o școală pentru copii cu dizabilități

 

Moisa a devenit antrenor după ce s-a lăsat de atletism. Apoi, în 2000-2001, a decis să intre în învățământ. ”Au fost lucruri nelalocul lor și am decis să renunț la antrenorat. Am devenit profesor la Liceul Tehnologic nr. 3, o școală pentru copii speciali. Când am ajuns acolo, inițial m-am speriat, a fost și este o muncă grea, dar am descoperit copii cu talent ieșit din comun, copii ambițioși”, precizează fostul sportiv care are un titlu național cu echipa la maraton. De 10 ani, în fiecare an, Ioan Moisa organizează ”Ziua Sportului – Campioni Speciali”, o competiție în care copii cu dizabilități și fără se întâlnesc să se întreacă la alergare, șah, fotbal, etc, totul pentru a promova prin sport integrarea socială a tinerilor și copiilor defavorizați. ”Inițial le-am spus copiilor de la școală să mergem la competiții, ca oricine, dar ei ziceau că nu merg pentru că îi bat «normalii», așa că am pus la cale acest concurs în 2008. Bucuria mea este că foștii elevi care au făcut sport s-au integrat bine, au un loc de muncă, pe când celorlalți le e mai greu”, adaugă Moisa. Între timp, sportivul de 49 de ani a devenit din nou antrenor, la nou înființata secție de a atletism de la Politehnică, clubul Știința București, unde antrenează deja doi sportivi, foști amatori, Robert Necula și Claudia Dinu.

Are al doilea timp românesc la 100 de kilometri

 

Pe Moisa îl vedeți la Maratonul București și la Semimaratonul București, în fiecare an. Aleargă foarte bine, la semimaratonul din 2017 sosind la final după 1 oră, 17 minute și 29 de secunde. Mai mult ca sigur el va alerga și în acest an la Maratonul București. Organizatorii acestui concurs vă așteaptă pe 15 octombrie ca alergător, voluntar sau suporter la cea de-a 10-a editie a evenimentului, alături de peste 16.000 de alergători din 60 de țări care vor „inunda” bulevardele Bucureștiului (detalii pe www.bucuresti-maraton.ro).

 

Fostul fotbalist a început să fugă și ultramaratoane, la Wings for Life World Run 2015 terminând pe poziția a doua, după ce a alergat 58 de kilometri și 260 de metri (primul român). Pe 100 de kilometri are al doilea timp din România, după ce a fugit distanța în 7 ore, 34 de minute și 23 de secunde, în 2017, în Germania. „Tot maratonul îmi place cel mai mult. La ultra vreau să fac și o cursă desfășurată cum se cere la un campionat mondial pentru asemenea distanță, ca să fac un timp mai bun. Am văzut că după 50-60 km mă simt chiar bine”, a declarat pentru 4run.ro, Ioan Moisa. ”În septembrie voi participa la o cursă unde se fuge tare, în Olanda, de 100 de kilometri, de 10 ori o buclă de 10 km, unde vreau să scad sub 7 ore și 30 de minute”, a adăugat Ionuț.

(foto: Andra Panduru, Ioan Moisa – arhivă personală)