16 mai 1910 - la Bucureşti a fost înfiinţată Societatea Comunală pentru Construirea de Locuinţe (SCCL Bucureşti). La începutul secolului trecut, politicienii vremii au ascultat sfatul specialiştilor şi au reglementat accesul la locuinţe de calitate (aşa numitele « locuinţe ieftine » sau « locuinţe economice » construite de comună urbană Bucureşti sau întreprinderi, via SCCL Bucureşti), scrie specialistul în locuire pe pagina sa de facebook, Bogdan Suditu.
Cincinat Sfinţescu participase cu un an mai înainte la primul congres european pentru locuinţe sociale de la Viena, iar în anul următor …s-a pus în practică, cu respectarea terminologiei specifice, « înlesnirea procurări de locuinţe ieftine şi sănătoase populatiunii nevoiaşe a Capitalei” …
Actul a fost semnat de Regele Carol, de ministrul de interne I.I.C.Brătianu şi de ministrul de justiţie Toma Stelian (cel care din patriotism, a lăsat moştenire Statului Român şi cetăţenilor săi , atât colecţia să de artă, cât şi palatul din Sos.Kiseleff – palat devenit astăzi sediul al partidului ultraliberal PDS ! Bună afacere…), scrie Bogdan Suditu.
Primele reuşite ale SCCL sunt în stradă Lânăriei (sudul era zona industrială dinamică a Bucureştiului, beneficiind de electricitatea şi gazul de la societăţile comunale specifice situate pe fostul bulevard Fabrică de Gaz, astăzi Bd. Mărăşeşti). Au urmat cele din străzile Zablovski, Cornea (astăzi Gala Galaction), Caraiman, Trotuşului, Bulevardul Tei, în Floreasca, la Pieptănari, în zona Sebastian (fost Lupeasca), la Cuţitul de Argint sau chiar pe Kiseleff şi în Piaţă Lahovary etc (vezi harta C.Sfinţescu, 1933). Au fost construite până în iunie 1948, când societatea a fost desfiinţată la naţionalizarea “forţelor de producţie”,circa 4100 locuinţe. Ulterior, locuinţele respective au intrat în logică repartiţiilor şi închirierilor caselor naţionalizate, iar după 1990 au fost vândute către locatari în condiţiile cunoscute!
Astăzi, că şi acum o sută de ani, locuinţele realizate de SCCL sunt case frumoase, elegante, plăcut de locuit, uşor de amenajat, fiind situate pe parcele de dimensiuni rezonabile (adică, un pic de curticică, nu mare...dar suficient că să poţi spune “stau la casă...am ieşit în curte...”), situate în zone bine echipate edilitar, accesibile din punct de vedere spaţial (aveau tramvai încă din interbelic) şi destul de puţin accesibile din punct de vedere preţ!!
"Cred că şi acest exemplu ar trebui să fie de exemplu pentru decidenţii de astăzi din domeniul locuirii! Locuinţa socială (ieftină, economică..sau cum s-a mai numit de un secol şi 6 ani în România) este un mijloc prin care poţi sprijini evoluţia unei naţiuni să crească economic, cultural, social. Mă surprinde faptul că mulţi dintre cei ce decid (sau nu decid... ) astăzi în domeniul politicilor de locuire socială sunt ei înşişi beneficiari de locuinţa cu chirie atribuită de stat în anii 70-80 (deci socială, chiar dacă nu se chema aşa..). Mobilitatea lor socială (mulţi dintre ei sunt “cu origini sănătoase”, din familii fără resurse, fapt care le-a dat acces la şcoală, saca şi serviciu urban…) şi implicit succesul profesional de astăzi se datorează şi măsurii simple, dar eficiente, de a avea acces facil la o locuinţa decentă la începutul carierei lor profesionale şi familiale! De ce nu multuplica această măsură şi pentru alţii că ei?", a mai explicat expertul în locuire.
PS: va rog să nu confundaţi demersul meu de privind popularizarea/sensibilizarea la problematicile locuirii sociale urbane cu cel al UNPR/dep.Voichitoriu care nu pare să ştie terminologia tehnică, legislaţia în vigoare şi atributele
Recomandările noastre
