În timpul regimului Antonescu, vrânceanul Anghel Anuţoiu a salvat mii de oameni care, altfel, ar fi sfârşit în camerele de gazare ale lagărelor naziste.
Anghel T. Anuţoiu. Un nume care nu spune nimic în România. Pentru israelieni însă Anghel Anuţoiu este un erou, este omul care a salvat mii de vieţi. La Yad Vashem, în Ierusalim, memorialul dedicat celor şase milioane de victime ale Holocaustului, el deschide lista celor 60 de români care şi-au riscat viaţa pentru a ajuta evrei în timpul persecuţiilor naziste. Potrivit unor documente de la Institutul Internaţional pentru Studierea Holocaustului din Israel, vrânceanul a salvat de la moarte câteva mii de evrei. Gestul său a fost omagiat de statul Israel, care, pe 9 ianuarie 1979, îl declara „Drept între Popoare“. În august 1990, numele său a fost gravat în „Grădina celor drepţi“ de la Yad Vashem. Aici vrânceanul a plantat şi un copac. În propria ţară, el a ajuns un proscris. A aflat „secrete de mare importanţă“ Bădiţa Anghel, cum îl alintă rudele, s-a născut în 1914 în comuna vrânceană Nistoreşti, dar a trăit în Năruja şi Bucureşti. Copil sărac, nerecunoscut de tatăl său, Anghel a plecat timpuriu în lume, să-şi caute un rost. Viaţa l-a adus în Bucureşti, acolo unde, la un moment dat, a apărut în anturajul celebrului Ghiţă Cristescu, zis Plăpumaru, cel care a înfiinţat Partidul Comunist în România. De altfel, în dosarul său de la Yad Vashem apare şi o poză cu autograf în care Ghiţă Cristescu îl ţine de braţ pe vrâncean şi îl numeşte fratele său. Acelaşi dosar conţine câteva sute de scrisori, acte, declaraţii şi fotografii din care reiese activitatea antilegionară şi antifascistă purtată de Anghel T. Anuţoiu. În anul 1938, Anghel Aniţoiu lucra la Asociaţia Veteranilor de Război „Marele Voievod Mihai“ care funcţiona pe lângă Casa Regală şi era secretar al Comandamentului Corpului 5 Armată. În această calitate, el a aflat ordinele secrete privind percheziţiile, arestările şi deportările evreilor. „Între anii 1938 şi 1944, în calitatea sa de secretar al Comandamentului Corpului 5 Armată, a avut posibilitatea să afle secrete de mare importanţă, după cum însuşi declara, cum ar fi raziile în care trebuiau să fie arestaţi evreii. Anghel Anuţoiu a folosit aceste ştiri pentru a-i avertiza pe evrei de pericol şi, în acest fel, unii au putut să găsească, chiar cu ajutorul lui, locuri de ascuns şi a rămâne în viaţă“, ne-a declarat Mina Yanku, directorul adjunct al Departamentului Drepţi între Popoare de la Institutul pentru Studierea Holocaustului din Ierusalim. A luat apărarea evreilor în faţa mareşalului Antonescu Există „la dosar“ numeroase mărturii despre faptele lui Anuţoiu. „Este primul din România celui de-al Doilea Război Mondial care a avut curajul răspunderii în faţa mareşalului Antonescu, la 14 octombrie 1941, de a lua apărarea evreilor din România la cel mai înalt nivel de stat, cerând energic conducătorului statului să desfiinţeze lagărele evreieşti şi cartela lor cu diagonală albastră“, scrie evreica Etta Lidia Fainstain, care se prezintă „supravieţuitoare a lagărului de la Auschwitz, unde mi-am pierdut toată familia, formată din şase persoane“. Cu toate că nu există dovezi istorice directe care să ateste întâlnirea cu mareşalul Ion Antonescu, există şi alte mărturii care sprijnă această ipoteză. „Şi-a sacrificat mâna stângă pentru a nu lua parte cu armata la arestările evreilor. Şi îi provoca şi pe alţii în acest scop, cum ar fi fratele lui Andrei Anuţoiu, în condiţiile în care aceste fapte erau pedepsite cu moartea de Codul Justiţiei Militare. În cursul anului 1943, Anuţoiu Anghel mi-a plătit, în secret, găzduirea şi ascunderea în locuinţa mea din Bucureşti a evreicii Roza Rozenberg, femeie în vârstă, fugită de pericolul hitleriş tilor. Sunt martor ocular şi v-am descris adevărul cu sinceritate“, spunea Vasilica Moisiuc, fost salariat al Consulatului SUA din Bucureşti, în prezent decedată. Mii de oameni îi datorează viaţa Pe lista celor care îi datorează viaţa se află şi Fishel Faibis, un evreu din Bucureşti pe care l-a avertizat, în februarie 1940, că o bandă de legionari intenţiona să-l jefuiască şi apoi să-l omoare. În august 1941, el a revenit în crucea nopţii la acelaşi domn Fishel şi l-a luat de acasă pentru a-l proteja de raziile naziste despre care ştia că urma să aibă loc a doua zi. Şi fostul rabin Shimon Bercovici de la Buzău a declarat sub jurământ că Anghel Anuţoiu l-a ajutat să părăsescă oraşul în timpul percheziţiilor naziste şi că l-a ascuns la un prieten din copilă rie, cizmar de meserie. Potrivit altor mărturii, bădiţa Anghel ar fi ajutat mulţi alţi rabini sau simpli evrei, cum ar fi dr. Graumfeld, prim-rabinul Ernest Deutsch şi alţii. „Între 1938-1944, Anuţoiu a avertizat pe evreii din comunităţ ile din Bacău, Braşov, Odobeşti, Piatra-Neamţ şi Buzău că urmau să fie arestaţi, aşa încât au putut fugi la timp, şi i-a ajutat să găsească adăpost“, se arată în raportul Comisiei Internaţionale de Studiere a Holocaustului din România. COMPARAŢIE
În 1933, când Adolf Hitler a devenit cancelarul Germaniei, iar Garda de Fier se pregătea să preia puterea în România, Anghel Anuţoiu avea 19 ani. Acum, privind în urmă, bărbatul născut în Munţii Vrancei poate fi comparat cu celebrul Oskar Schindler, industriaşul german care a salvat de la moarte, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, peste 1.000 de evrei. Despre Schindler s-a făcut un film artistic care a primit Oscarul. Despre Anghel Aniţoiu, marele public din România nu ştie mai nimic. Statul evreu însă l-a decorat cu medalia „Drepţi între popoare“, pe spatele căreia e gravat „Cine a salvat o viaţă, a salvat tot Universul“. DUPĂ RĂZBOI Invalid politic antifascist După război, Anghel Anuţoiu se prezenta simplu: „invalid politic antifascist“. În 1984, un grup de 16 evrei cerea fraţilor din oraşul israelian Petah Ticva ca „invalidul politic antifascist de pe urma prigoanei hitleriste“ să fie tratat cu onor pentru „faptele sale incontestabile, pentru curajul riscului vieţii sale, plin de cel mai mare eroism, în faţa mareşalului Antonescu, la 14 octombrie 1941, când sute de mii de oameni gemeau de suferinţe în lagăre de exterminare şi trenuri ale morţii“. Pe baza acestor mărturii şi a unor cercetări proprii, Institutul Yad Vashem a decis să recunoască public eroismul său. Din cauza opoziţiei regimului comunist, Anghel T. Anuţoiu a fost la un pas să nu poată pune piciorul în Ţara Sfântă, unde fusese invitat, cu onoruri, în anul 1979. Maricel Chiciorea, unul dintre nepoţii săi, care locuieşte în Focşani, ne-a declarat că a fost nevoie ca primul-ministru israelian să intervină la Nicolae Ceauşescu pentru ca unchiul său să poată primi viza de plecare. Hăituit de Securitate Pentru bătrânul din munţii Vrancei, cele trei luni petrecute în Israel au fost ca un vis frumos, dar care s-a sfârşit prin a intra sub lupa Securităţii. De altfel, după război, el a fost hărţuit la propriu şi supravegheat pentru Miliţie şi Securitate. „Era tot timpul suspectat pentru că era un om care nu se încadra în regulile statului. El ducea o politică antiregim, era văzut ca un om sălbatic, singuratic. A avut o viaţă zbuciumată“, şi-a amintit Clementa Scăunaş, fost primar al comunei Năruja, unde Anghel Anuţoiu a trăit în ultima parte a vieţii.
Prima oară s-a refugiat în munţi după ce Antonescu a dat ordin să fie identificaţi toţi cei care au îndrăznit să-l sfideze. „Mereu ne spunea că-l caută Securitatea, să-l lege. Eu eram de 11 ani când a venit potera şi l-a luat cu cătuşe la mâini. Înainte vreme, a stat fugar în Dealu Săcăturii, cel mai înalt munte din Nistoreşti, unde a mâncat numai mure, zmeură şi bureţi“, ne-a povestit Gaftona Chiciorea, nepoata sa de la Năruja. Femeia îşi aminteşte că unchiul ei a fost prins de securişti. „De foame, a coborât în sat. L-au ţinut legat şapte luni, iar când a venit acasă ne-a spus că au încercat să-l otrăvească, dar el şi-a dat seama şi şi-a băgat degetele pe gât. De atunci a avut mereu probleme cu stomacul şi bea numai ceaiuri“, mai spune nepoata eroului. RECUNOŞTINŢĂ „Nu vom uita cine ne-au fost prietenii“ Anghel Anuţoiu a murit în anul 2003. Este înmormântat în cimitirul satului Năruja. Evreii spun că nu-l vor uita niciodată. „În sufletele noastre, numele Anuţoiu Anghel este scris cu litere de aur şi aşa va rămâne pentru că a respectat ceea ce propăvăduieşte Biblia şi anume: «Iubeşte-ţi aproapele». Istoria va fi judecătorul care va răspunde la întrebarea: cum au fost posibile ororile din timpul Holocaustului. Dar noi nu vom uita cine au fost asasinii noştri şi nici prietenii noştri. Iar Yad Vashem este obligat să dea onoare celor Drepţi între Popoare“, a precizat Mina Yanku.
Recomandările noastre
