Se înmulţesc indiciile că zilele lui Kim sunt pe terminate. Iată o trecere exhaustivă în revistă a celor mai recente dintre acestea, realizată de WND.

Cu o lună în urmă, când un soldat nord-coreean a fugit peste ultra-securizata Zonă Demilitarizată printre rafalele de arme ale camarazilor săi, a ajuns în Coreea de Sud grav rănit. Însă joia aceasta, când un alt soldat a fugit spre libertate, nici un foc nu a mai fost tras de gărzile de elită ale Coreei de Nord.

Asistăm oare la o repetare a anului 1989, când est-germanii au început să treacă frontiera în Ungaria şi apoi spre libertate în Austria, ducând la colapsul regimurilor comuniste şi apoi al Uniunii Sovietice?

Această întrebare şi-a pus-o Don Surber în American Spectator, pe fondul unor evoluţii importante de evenimente care par să ameninţe a treia generaţie a dinastiei Kim.

„Mă întreb asta deoarece se pare că majoritatea trupelor de elită ale lui Kim Jong-un – pe care acesta le-a amplasat de-a lungul frontierei cu Coreea de Sud – nu mai apără această graniţă”, scrie Surber. „Dacă oamenii vor înţelege, atunci vor începe să plece spre sud cu zecile, apoi cu sutele, apoi cu miile.

Poate că acest optimist este prematur, însă The Daily Telegraph de la Londra a relatat săptămâna aceasta, citând o sursă anonimă din administraţia Trump şi doi foşti oficiali, că Statele Unite lucrează la planurile pentru un atac militar de avertisment asupra Coreei de Nord pentru a stopa programul său nuclear

Iar surse militare străine au informat FoxNews că forţe militare americane s-au antrenat la începutul acestei luni pentru o misiune care le-ar aduce pe teritoriul Coreei de Nord cu scopul „infiltrării” şi al „eliminării armelor de distrugere în masă”.

În octombrie, o sursă din domeniul Apărării a declarat că o unitate a forţelor speciale americane, cu misiunea de a realiza operaţiuni de „decapitare” împotriva regimului lui Kim ar putea să se afle la bordul submarinului nuclear andocat în portul sud-coreean Busan, scria Telegraph.

US Navy a insistat că USS Michigan, cunoscut ca specializat în transportul echipelor de comando, se află într-o „vizită de rutină”, iar armata a negat că se antrenează pentru misiuni de decapitare sau pentru schimbări de regim.

 

Însă prezenţa a ceeea ce păreau silozuri pentru mini-submarine, folosite pentru transportul forţelor speciale Navy SEALS pentru misiunile lor cele mai secrete a alimentat speculaţiile.

 

Iar pe frontul economic – o strategie importantă în strategia preşedintelui Reagan de a produce colapsul regimului sovietic – agenţia de ştiri Yonhap a Coreei de Sud a informat că Institutul pentru Securitatea Strategică Naţională din Seul prognozează că noile sancţiuni impuse Phenianului ca răspuns la recentele sale escaladări ale programului

nuclear vor avea un impact major asupra unei economii deja sub asediu.

Surber crede că unul din obiectivele lui Trump în negocierile cu China în domeniul economic este „colapsul Coreei de Nord”.

 

Defectarea

Agenţia de ştiri Yonhap a relatat că defectarea soldatului nord-coreean joi este investigată de Marele Stat Major al Coreei de Sud. Este a patra defectare prin Zona Demilitarizată anul acesta.

Luna trecută, soldatul nord-coreean Oh Chong Song, de 24 de ani, a fost împuşcat în genunchi, braţ, spate, piept şi umăr. Chirurgii au descoperit de asemenea că trupul său era infestat cu paraziţi şi cu Hepatita B, indicaţii ale mizeriei şi proastei stări a economiei.

Miercuri, alţi doi nord-coreeni la bordul unei ambarcaţiuni „fără motor” de pescuit au fugit în Coreea de Sud, potrivit oficialilor de la Seul.

Wall Street Journal a relatat că soldaţi nord-coreeni au trecut frontiera în Coreea de Sud joi pentru a-l urmări pe camaradul lor dispărut – cam la o oră de la defectare – şi au fost obligaţi să facă cale întoarsă când forţele sud-coreene au executat focuri de avertisment. Nu a existat o reacţie imediată a presei de stat din Coreea de Nord.

WSJ a notat că această fugă prin Zona Demilitarizată nu este o metodă tipică de defectare. Majoritatea celor care caută libertatea trec în China. Adesea, ei încearcă să treacă apoi în Mongolia sau într-o ţară sud-est-asiatică, de unde anunţă autorităţile din Coreea de Sud.

Nam Sung-wook, un profesor specializat în economia nord-coreeaă la Korea University, a declarat pentru WSJ că recenta înmulţire a bărcilor care pescuiesc lângă ţărm, combinată cu defectările peste Zona Demilitarizată, sprijină ideea că sancţiunile internaţionale încep să îşi producă efectul

„Iernile sunt întotdeauna grele în Coreea de Nord” din cauza penuriei de alimente şi energie, a spus profesorul.

Pumnul în nas

 

The Daily Telegraph a relatat că administraţia Trump şi-a accelerat „dramatic” în ultimele luni pregătirile pentru o soluţie militară faţă de ameninţările nucleare ale Coreei de Nord, pe fondul temerilor că diplomaţia nu funcţionează.

O opţiune pentru a-i arăta lui Kim că Statele Unite sunt determinate să oprească programul nuclear este de a distruge o bază de lansare înainte de a fi folosită pentru un nou test de tachete. Alta ar viza depozitele de armament.

„Pentagonul încearcă să identifice opţiunile care i-ar permite să le tragă nord-coreenilor un pumn în nas pentru a le atrage atenţia”, a declarat o sursă pentru Telegraph.

FoxNews a relatat despre existenţa unor imagini de la un exerciţiu recent al unei unităţi militare americane, cunoscute ca “The Black Jack Brigade”, publicate pe pagina de Facebook a unităţii. În exerciţiul numit Warrior Strike IX, militarii americani s-au antrenat alături de colegii lor sud-coreeni la Camp Stanley în Coreea de Sud.

Agenţia Yonhap a citat surse militare anonime afirmând că acest exerciţiu comun trebuia să simuleze „infiltrarea în Coreea de Nord şi eliminarea armelor de distrugere în masă în caz de conflict”.

Secretarul de stat Rex Tillerson, notează FoxNews, a declarat că Statele Unite doresc să evite trimiterea de forţe în teritoriul nord-coreean, însă săptămâna trecută a părut să fie de acord că acest lucru ar putea fi necesar.

Purtătorul de cuvânt al Departamentului de stat, Heather Nauert, le-a spus reporterilor pe 13 decembrie că Tillerson are o listă cu „patru NU”.

„Nu dorim colapsul regimului nord-coreean. Nu dorim o schimbare de regim. Nu dorim reunificarea accelerată a Peninsulei Coreene. Şi nu dorim un pretext pentru a trimite armata la nord de frontiera cu Coreea de Sud”, a spus Nauert.

Tillerson a fost întrebat la Forumul din 2017 al Atlantic Council – Korea Foundation, pe 12 decembrie, despre îngrijorările Chinei că s-ar putea confrunta cu un val de refugiaţi dacă regimul de la Phenian se prăbuşeşte.

Secretarul de stat a spus că aceasta nu ar fi cea mai mare problemă.

„Cel mai important lucru pentru noi ar fi să securizăm acele arme nucleare pe care le-au dezvoltat deja şi să ne asigurăm că nimic din ce nu ne-am dori să nu cadă în mâinile poporului”, a spus Tillerson.

John Bolton, un fost ambasador american la ONU, a afirmat că singura soluţie pentru arsenalul nuclear al Coreei de Nord este de a convinge China să sprijine schimbarea de regim.

El a sugerat că Statele Unite ar putea fi în curând obligate să ia o decizie dificilă.

„Fie mizăm pe utilizarea forţei militare, fie acceptăm că Phenianul va fi centrul mondial comerţului cu arme nucleare – către Iran, către grupări teroriste, către alte ţări din lumea a treia care au aspiraţii nucleare”, a spus Bolton, potrivit FoxNews. „Nu este viitorul pe care mi-l doresc.”

Aşa cum a scris WND în septembrie, Bolton a insistat că Statele Unite trebuie să iniţieze o acţiune preventivă pentru a se asigura că Phenianul nu atinge capacitatea de a lovi Statele Unite cu o armă nucleară, citând autorizarea de către preşedintele Franklin Roosevelt pentru navele de război americane de a trage primele împotriva vaselor naziste care au pătruns în apele protejate înainte de intrarea Americii în Al Doilea Război Mondial.

De la începutul anilor 1990, atât în timpul administraţiilor democrate cât şi al celor republicare, Statele Unite şi-au făcut un „obicei de a oferi morcovi Coreei de Nord doar pentru a primi în schimb lovituri de bastoan”, a observat Bruce Thornton, cercetător principal la Institutul Hoover, în 2012, în timpul administraţiei Obama.

„Aşa s-a făcut că Nordul a pus pe primul loc bomba atomică, angajîndu-se în ‘negocieri’ şi fluturând promisiuni de cooperare în schimbul ajutoarelor şi câştigând timp”, a spus el.

În prezent, totuşi, abordarea mai agresivă a preşedintelui Trump pare cel puţin să transmită un mesaj care este luat în serios.

Vara trecută, FoxNews a relatat că un parlamentar sud-coreean a declarat că serviciul secret al ţării sale a aflat că liderul Kim Jong-un este atât de îngrozit că este luat în vizor încât călătoreşte incognito.

Parlamentarul a spus că dictatorul este „obsedat să culeagă informaţii de către serviciile sale secrete în legăturăm cu ‘operaţiunea de decapitare’.”

Într-o scrisoare către Consiliul de securitate, reprezentantul Coreei de Nord la ONU a afirmat că manevrele militare comune americane şi sud-coreene desfăşurate cu regularitate pentru a „decapita” regimul „constituie o gravă ameninţare pentru Coreea de Nord, ca şi pentru pacea şi securitatea internaţională.”