În urmă cu trei ani Clubul România a avut inițiativa – unică ce e drept – să realizeze un raport de țară. Studiile s-au materializat într-un volum impecabil și zic eu fundamental - o adevărată Biblie de 750 de pagini! - “7 teme fundamentale pentru România“ apărut la editura Rao sub coordonarea profesorului Dan Dungaciu, Vasile Iuga și Marius Stoian.
În mod evident mie mi-a fost repartizat capitolul religie, relațiile cultelor cu statul, primejdii, agresiuni asimetrice etc. Sinodul din Creta mi-a dat dreptate. Ideea unei solidarităţi ortodoxe nu este nouă, iar ea s-a coagulat mai tot timpul în jurul Moscovei. După căderea Constantinopolului sub turci şi căsătoria marelui principe Ivan al III-lea al Moscovei (1462-1505) cu nepoata ultimului împărat bizantin - Sofia Paleologina), a început să circule în Rusia legenda despre Moscova ca „a treia Romă”, mit ce va constitui bază ideologică a Imperiului Ţarist. De-a lungul istoriei, românii au fost priviţi ca o simplă haltă pentru că suntem aşezaţi în drumul spre Constantinopol, iar apropierea de Moscova nu a fost benefică. Rezultatul? 13 invazii ruseşti, iar Rusia a devenit „duşmanul nostru natural”, după cum a denumit-o celebrul om politic Tache Ionescu.
Dincolo de mizele naționale, Biserica Ortodoxă Română trebuie să se facă plăcută Occidentului sau va sfârși inevitabil în brațele Moscovei, care pune la cale o ”Internațională Ortodoxă” ca replică la UE și Axa Bucureşti-Londra- Washington! Uniunea Europeană există disensiuni enorme, ca să nu le spunem de-a dreptul prăpăstii adânci. Din punct de vedere politic, geopolitic, dacă Ortodoxia nu va fi îmbrățișată de UE, cu toate bunele și tarele ei, atunci ea riscă să alunece spre Est. Spre Moscova! Deviza călugărului Filotei - „Moscova este moştenitoarea marilor capitale ale lumii: Prima Romă a căzut sub păgâni; a doua Romă a căzut sub turci; Moscova este a treia Romă, iar a patra nu va fi niciodată” - expunea emfatic noua ideologie a Kremlinului şi devenea pentru secole un motto al panslavismului. Renăscută, Rusia post-sovietică se folosește de religia ortodoxă ca de un adevărat Departament de Propagandă, dar și Influență.
Internaţionala Ortodoxă nu este o himeră, o replică la ofensiva Vestului către Est, în general, în particular în cazul României, la Axa Bucureşti-Londra-Washington, declarată la București în 2004. În afară de o încercare de renaştere a relaţiilor bilaterale cu gigantul urs rusesc, ea este şi o provocare religioasă. Integrate urgent în Uniunea Europeană, dar considerate un adaos de ”ligă secundă”un acut sentiment de frustrare a fost mediul resimțit în ţărilor ortodoxe. Dacă la aceasta mai adaugăm o expansiune denumită “cel puţin agresivă” a Vaticanului în Răsăritul pravoslavnic, putem înţelege de ce unii îşi îndreaptă sau li se orientează privirile spre Moscova, „cea de-a treia Romă”.
O nouă eră pare a se deschide Ortodoxiei Ruse, gata să îndeplinească visul hegemonic aparent ratat de politic, acela de a obţine Maicii Rusii statutul de a Treia Romă, poziţie de pe care ar putea impune condiţiile ei nu numai dialogului interortodox, ci si celui cu Vaticanul pe spinoasa problema a unitatii, dar mai ales a Primatului în Biserica Creştină. Problema este ce vom face noi, românii din punct de vedere spiritual pentru că Moscova ne face din greu curte, iar Bruxellesul se uita cam ciudat la ortodoxia noastră, care le miroase, le miroase a barbari!
Recomandările noastre
