Ce sunt investițiile românești în armament: întărirea flancului de Est sau finanțarea războaielor NATO din alte zone ale lumii? Editorial de Alecu Racoviceanu

Ce sunt investițiile românești în armament: întărirea flancului de Est sau finanțarea războaielor NATO din alte zone ale lumii? Editorial de Alecu Racoviceanu

Din recentul Summit NATO, românul de rând a rămas cu o singură dilemă: l-au scos oamenii lui Iohannis pe Fifor dintr-o poză? E o întrebare care merită un răspuns atent și detaliat.

Diplomația este arta ipocriziei și limbajul său dublu este izvorul a nenumărate scenarii. Recenta reuniune Donald Trump – Vladimir Putin, în care cei doi lideri mondiali s-au lăudat reciproc, dar și arestările de spioni infiltrați în Rusia și SUA, vezi cazurile Carina Țurcan și Maria Butima, creșterea cheltuielilor militare ale țărilor din NATO în detrimentul investițiilor europene în achizițiile din Federația Rusă, toate sunt elemente perfecte pentru a specula: se consumă sub ochii noștri pacea istorică dintre două mari puteri internaționale sau asistăm doar la jocul a doi indivizi care au depășit cu mult ca putere, granițele țărilor pe care le conduc?

Deși sunt român până-n măduva oaselor, mărturisesc sincer faptul că nu dețin adevărul absolut pe această temă. De fapt, în ciuda comentariilor sentențioase, cred că nimeni nu îl deține.

De aici și poziția oscilantă a României pe această temă, relațiile americano-rusesești-europene. Cum oscilantă, vor exclama unii, probabil obișnuiți ai declarațiilor tranșante de acum ceva timp! Uite așa, oscilante! Ăsta e adevărul. Și acum să revenim la dâmbovițeanul scandal al pozei din care lipsește Mihai Fifor, ministrul Apărării.

Ne puteți urmări și pe Google News

Vă spun sincer că – deși e important de știut dacă un demnitar român are o slugă care măscărește fotografiile sau stă să le aleagă pe cele din care lipsesc alți români care l-ar putea eclipsa – răspunsul e fără miză politică reală. Tind să cred a doua variantă, anume că a stat cineva de la Cotroceni să aleagă pozele unde Iohannis e cât mai singur și mai impozant, e cea mai credibilă, dar e doar o părere, nu voi sta să analizez acum, în plină vară. Mai important mi se pare să vedem dacă avea de ce Iohannis să prefere pozele în care nu apare alături de Mihai Fifor.

Succesul relațiilor noastre cu partenerul american se datorează exclusiv achizițiilor în domeniul armamentului, în timp ce la alte capitole, cum ar fi taxele pe extragerea zăcămintelor, am „eșuat” în a-l satisface.

Chiar în preajma Summit-ului s-a mai organizat o licitație de 750 de milioane de dolari. Azi, iar s-a anunțat o investiție, „doar” de vreo 30 de milioane.

Dacă năbădăiosul Trump nu ar fi anulat întâlnirile bilaterale, Klaus Iohannis ar fi fost beneficiarul politic al uneia dintre ele. Alături de alți patru lideri, pentru că, se știe, doar cinci țări și-au onorat promisiunea de a investi procente clare în Apărare.

Mihai Fifor este, fără îndoială, din acest punct de vedere, motorul acestor achiziții. Ba trecându-le prin Parlament, ba evitând forul legislativ și apelând la proiecte de OUG, el a reușit încheierea contractelor.

Sigur că au apărut întrebările normale: ce facem noi cu atâta scumpete de armament? Cine ne atacă, pe cine vrem să impresionăm?

Aceste întrebări vor fi și mai insistente acum când Trump a discutat mai mult decât prietenos cu Putin și marile puteri europene au fost acuzate că investesc masiv în relațiile economice cu Rusia.

Răspunsul aici are două componente, investim deopotrivă în promisiunea electorală ”America First” și în forțele NATO din alte colțuri ale lumii, cum ar fi Orientul Mijlociu, unde tupeul președintelui american nu a reușit să rezolve mare lucru.

E de remarcat aici faptul că aproape toți demnitarii români, în frunte cu președintele și premierul se feresc de declarații belicoase la adresa Rusiei, adoptând poziția altor lideri europeni. Nici măcar CSAT nu a mai avut în ultimul timp luări de poziție pe această temă. Singurele declarații care pot fi interpretate ca având legătură cu Rusia au fost câteva lozinci ieftine despre ”întărirea flancului de Est al NATO” sau „politică de descurajare pe granița răsăriteană”.

La acest capitol, Mihai Fifor și-a asumat rolul de a ataca Rusia, amintind în presa străină faptul că zilnic se produc agresiuni ale Federației Ruse asupra noastră. Asumarea acestui rol este normală, el fiind cel care are de justificat public contractele de armament încheiate în ultimul an, contracte care, însă, le-au adus beneficii de imagine peste Ocean tuturor decidenților din țara noastră.

Revin acum, pentru ultima oară, la poza fără Fifor. În locul lui Iohannis, dacă aveam un subaltern care îl ștergea pe Fifor din fotografii sau le alegea pe cele în care el nu apare, aș fi făcut scandal.