Ciocnirea economică dintre „America First” și „Das Lied der Deutschen” (în timp ce nemții sunt consecvenți, de asta sunt mari, americanii, tot mari, sunt prizonierii senzațiilor) a făcut ca poza de grup a europenilor să arate ca un mănunchi de morcovi atașați unui latifundiar istoric și stafidit. Dar orgolios.
Deasupra bisericii Vasili Blajenîi, țarul surâde, pregătit de ippon. Iar dedesubtul Catedralei Mântuirii Neamului, al cărei nume nu îl înțeleg nici cu slujbe, românii o ard, meteoric, că așa le-a fost datul (istorie veche, ambiții enorme, fapte puține) despre tensiunea arterială a buburuzelor. Oricât i-ar urî pe Trump, Merkel, Putin și (mai nou) Macron, oricât i-ar admira, sunt sortiți statutului de telespectatori. Indiferent dacă Trump va fi suspendat în episodul 600 sau va fi salvat, dacă Merkel va îngloda în deficit țărișoare, sau dacă Putin va convinge asiaticii non-coreeni de sud să facă un bloc cu partea nefrecventabilă a Orientului Mijlociu, noi, vorba poetului, “cum am fost, așa rămânem”. Nu cred în scenariul dezmembrării. Indiferent în ce poveste picăm, între ce imperii, le suntem mai utili așa, bucată întreagă. Nu o detestați pe Merkel! Urmărește ca un uliu bătrân un singur scop: Germania. Nu îl detestați pe Trump! El (sau altul) are un singur interes: SUA. Nu îl detestați nici măcar pe Putin! Cu o așa moștenire nu are cum să se transforme în călugăr, îi este mai aproape Rusia Mare. Să nu uit! Nici măcar pe unguri! Se uită în istorie, numără anii, trag linie și își înfing andreaua în pulpă. Nu e datoria nimănui să aibă grijă de România! Doar a noastră! Explicațiile căutate în exterior, aruncarea vinei pe dansul din buric, cântecele bavareze, baladele cu cowboy sau Ocii Ciornîie nu ne folosește decât la psihicul de mărunțiș. Pe termen lung, nici psihoterapia cu teoria conspirației nu ne va mai ține de sete. Se va transforma cu plăcere într-un jug util. Din nefericire, util exclusiv guvernanților
De ce e morcovul europenilor atât de mare? Pentru că sunt obișnuiți cu blatul precum îi e dragă românului vorbăria. European și el, dar mai duios, mai neprotejat, mai victimă, mai balerină. Fără lideri. Vesticii nu suportă să le faci comisie de anchetă, căci dacă te-au poftit în casă vor să lauzi salata de boeuf, nu sânii soției. Iar Trump și-a făcut niște calcule, pentru că dacă derapează major de la programul electoral cu care a sedus populația (tot o psihoterapie) va fi trântit scurt. Americanul popular are nevoie de demonstrații de forță, s-a săturat de chinezi, de francezi (ironic, nu?) și de senzația că e prea sărac, iar establishmentul prea bogat, iar ca orice individ plasat de soartă departe de ruși, se închină la Hollywood. Trump nu e singur, în State există două blocuri politice care își interschimbă actorii, nu și interesele. Deci un eșec republican înseamnă adio al doilea mandat, welcome Michelle! Un picaj și mai accentuat al economiei este sigurul bau-bau în fața căruia comandamentele, indiferent de culoare, sunt sensibile. Europenii știu asta și vor bloca probabil orice tentativă a Americii de-a-și vinde propriile vinuri, autoturisme sau aspiratoare. Numerele sunt totul.
În mod bizar, dacă stabilirea Federației Ruse drept inamic, nu adversar, nu reușește să facă Europa să vorbească aceeași limbă cu SUA înseamnă că nu are nimeni acest interes. Termeni ca “solidaritate” și “unitate”, pe care i-am auzit la Bruxelles, sunt doar pentru populații. Merkel s-a dus la Munchen la o întâlnire electorală unde a slobozit un buzdugan, dar colegii ei din Consiliul European o fac frecvent, în alte forme, mai pervers sau mai delicat. Dar o fac. Să nu uităm de ce: își măsoară PIB-ul potențial, se uită pe hartă, apoi în strategia care nu se schimbă niciodată (ȚARA) și se asigură că poporul nu-i va uita. Așa devin băieții bărbați de stat.
Au cu toții la îndemână un instrument valoros de a-și învinge demonii: să stea la aceeași masă fără presă, cu economiști care să le calculeze nevoile popoarelor de hrană, locuință, combustibil, mașină, vacanță, cultură, educație și sănătate, să socotească profitul anual, să descopere cum excedentul a creat altora deficit, dacă nu cumva i-a secătuit, să estimeze în cât timp seacă petrolul, nu și soarele, și să decidă ce doresc. Socialism de etapă, înainte de resetul total al liberalismul derapat. Nu se va întâmpla, căci lăcomia e mai puternică decât Legea gravitației, deci peste două, trei secole vor fi în același punct.
Iar noi pe lângă ei. Strănepoții lui Dragnea vor scoate limba la strănepoții lui Ponta (nici atunci nu va exista opoziție), strănepoții lui Băsescu vor dezumfla roțile strănepoților lui Kovesi. Așa că îl suspendă sau nu pe Trump… știți vorba lui Dabija! Să nu uităm, însă, ceva: americanii vor parteneri de discuție, rușii preferă slugi.
Recomandările noastre
