Pe 8 noiembrie 1939, Adolf Hitler se duce, ca în fiecare an, la München, pentru a comemora tentativa sa ratată de a lua puterea în Bavaria în 1923, prin așa-numitul Puci de la Berărie.

În mod tradițional, ține un discurs, schimbă câteva cuvinte cu membrii vechii gărzi a partidului nazist și apoi pleacă, puțin după ora 10 seara. Însă în acel an, Germania se află în război, așa că Hitler se gândește să ajungă mai devreme la Berlin.

La ora 21.07. Führerul părăsește Bürgerbräukeller, berăria unde își ținuse discursul. La 21.20, o bombă explodează exact în locul unde stătea Hitler, omorând opt persoane și rănind șaizeci de oameni.

Pe 10 noiembrie, Volkischer Beobachter, oficiosul partidului nazist, titrează „Salvarea miraculoasă a Führerului”. În biografia sa Hitler 1936 - 1945. Nemesis, istoricul Ian Kersaw comentează:

„Într-adevăr, nu a fost nimic providențial, nici miraculos, a fost noroc chior.”

Autorul atentatului, un dulgher din sudul Germaniei pe nume Georg Elser, a devenit recent eroul unui film, intitular chiar Elser, al cineastului Olivier Hirschbiegel. BBC relatează cum acesta intrase de câțiva ani într-o rezistență discretă față de nazism, motivat mai ales de degradarea condiției muncitorilor:

„Când naziștii au ajuns la putere, a început, așa cum arată și filmul, să recurgă la mici gesturi de protest, cum ar fi refuzul de a asculta cu respect discursurile lui Hitler. La sfârșitul anilor ’30, după anexarea Austriei și a unei părți din Cehoslovacia, a început să fie preocupat de strategia de război a lui Hitler.”

BBC încearcă să facă o estimare a ceea ce s-ar fi petrecut dacă Hitler ar fi murit în atentat:

„Regimul nazist i-ar fi supraviețuit fără îndoială, măcar pe termen scurt, lui Hitler și altor lideri pe care Elser spera să-i ucidă. Însă istoricii apreciază că moartea lui Hitler în 1939 ar fi scurtat războiul și poate ar fi fost evitate ororile holocaustului.”

Naziștii vor folosi, ca și în cazul incendierii Reichstagului de la sfârșitul lui februarie 1933, această tentativă de asasinat în scopuri propagandistice, declarând că a fost pusă la cale de serviciile secrete engleze.

Însă Elser a acționat de unul singur. De aceea a și fost uitat atât de multă vreme.

Istoricul Gilbert Badia, în lucrarea sa Acești germani care l-au înfruntat pe Hitler, din 2000, scria:

„Dacă am decide să înălțăm un monument, unul singur, pentru a comemora lupta germanilor care și-au riscat viața pentru a pune capăt ororilor regimului nazist, acesta ar trebui să-i fie dedicat lui Elser.”

Arestat la frontiera elvețană la câteva ore după atentat, Georg Elser va mărturisi după ce a fost supus de Gestapo unui interogatoriu de 14 ore. Va fi încarcerat vreme de cinci ani în lagărul de la Sachsenhausen, cel al prizonierilor privilegiați: Hitler voia să-l păstreze pentru un proces intentat liderilor englezi după război.

În aprilie 1945, când devenise evident că Germania va pierde războiul, Elser este executat din ordinul lui Himmler la Dachau, unde fusese transferat.