În ultimele două decenii, „Sportul Rege” și-a arătat și fața urâtă, care i-a îngrozit pe protagoniști, dar și pe spectatori. Jucători importanți au murit fulgerător, chiar în locul cel mai drag: dreptunghiul verde.

Niciuna dintre tragediile petrecute pe terenul de fotbal nu a fost anticipată, așa că șocul a fost de fiecare dată uriaș. Cătălin Hîldan, Michael Klein, Ștefan Vrăbioru sau Cristian Neamțu sunt fotbaliștii care au plătit tribut pentru că au făcut sport de performanță.

Cristi Neamțu, lovit involuntar

Pe plan extern dramele cele mai sonore poartă numele lui Marc-Vivien Foe, Antonio Puerta sau Miklos Feher.

Cu toții sunt victimele problemelor fizice congenitale, amplificate de industria sportului care tinde spre crearea „superatletului”. Există însă și o excepție. Este vorba despre Cristian Neamțu, fostul portar al Universității Craiova, cel care a decedat în timpul unui antrenament al oltenilor, din cauza loviturii primite în mod involuntar de la un coechipier.

Întreaga suflare dinamovistă păstrează vie memoria celui care a fost Cătălin Hîldan. „Unicul Căpitan” l-au numit fanii „câinilor” pe regretatul mijlocaș care și-a găsit sfârșitul la data de 5 octombrie 2000. La acea vreme, Dinamo a mers până la Oltenița pentru a juca un meci amical cu formația locală, Șantierul Naval. Cu un sfert de oră înaintea finalului, Hîldan a căzut fulgerător și nu s-a mai ridicat. La 24 de ani suferise un accident vascular cerebral și nu a mai putut fi salvat, chiar dacă medicii au încercat să-l resusciteze pe teren.

La Spitalul Muncipal din Oltenția s-a constatat decesul lui Hîldan.

S-a descoperit că avea hepatita C

Moartea mijlocașului a fost controversată și s-a vorbit despre medicamentația administrată la club. La autopsie s-a descoperit că dinamovistul avea hepatita C. Paradoxal, Cătălin Hîldan trecuse cu brio toate testele medicale la care a fost supus.

În semn de respect, FC Dinamo a retras tricoul cu numărul 11 purtat de Hîldan, iar una dintre peluzele stadionului din Ștefan cel Mare îi poartă numele fostului internațional.

Salvarea ce i-a lipsit lui Vrăbioru

Sezonul 1999-2000 al Ligii I a început tulburător. Prima etapă a campionatului a fost marcată de moartea lui Ștefan Vrăbioru (23 de ani). Jucătorul Astrei Ploiești s-a prăbușit pe terenul din Giulești, în minutul 70 al jocului pe care formația sa îl disputa contra celor de la Rapid. Medicii ambelor grupări au intervenit, dar nepregătiți pentru un act medical de amploare nu l-au mai putut salva pe jucătorul care suferise o hemoragie internă. Drama din Giulești avea să schimbe fotbalul românesc. După acel caz, echipele autohtone au fost obligate să aibă o salvare la stadion. Și în cazul lui Vrăbioru s-a vorbit despre medicamentația necorespunzătoare care a dus la moartea fulgerătoare. „A fost îngrozitor ce s-a petrecut la acel meci. Un adevărat coșmar, băiatul nu a avut nicio șansă”, a povestit Dănuț Lupu.

Ghinionistul Neamțu

O altă dramă ce a dat fotbalul românesc peste cap a fost cea a lui Cristian Neamțu. La 21 de ani, portarul de rezervă al Universității Craiova era considerat un goalkeeper de perspectivă. Însă, viața i-a fost curmată în februarie 2002, în timpul unui cantonament efectuat de olteni în Cipru. La un antrenament banal, Neamțu a încercat să oprească un atac al lui Marius Șuleap, coechipierul său, și a fost lovit, involuntar, în mandibulă. A fost dus de urgență la un spital din Larnaca, apoi la unul din Nicosia. Nu a putut fi salvat, din cauza unui vas de sânge care s-a spart și i-a inundat creierul. Deși nu a fost vinovat, Șuleap a rămas marcat de accidentul teribil pe care l-a provocat.

„Mișa” Klein, fundașul fără plămâni

Michael Klein a fost un jucător de referință în fotbalul românesc. Simbol al echipei Corvinul Hunedoara, pentru care a evoluat în perioada 1973-1988, fundașul stânga a ajuns la Dinamo în 1989. După Revoluție, la fel ca majoritatea colegilor săi de la echipa națională (90 de partide și cinci goluri) a luat calea spre fotbalul din Vest și s-a transferat în Germania, la Bayer Uerdingen. Pe 2 februarie 1993, în timpul unui antrenament, jucătorul care toată cariera a fost cunoscut pentru disponibilitatea la efort a suferit un infarct și a murit sub privirile disperate ale coechipierilor. „Nu am mai avut un fundaș stânga ca el”, avea să spună, după ani de zile, Mircea Lucescu, antrenorul care i-a marcat fundamental cariera lui „Mișa” Klein.

Balotești, victima unei noi tragedii

Nigerianul Chinonso Ihelwere Henry (21 de ani) a venit în România ca să câștige o pâine ca fotbalist, dar a decedat în vara anului 2012. Africanul adus în țară de tehnicianul Ion Marin juca pentru Delta Tulcea, echipă de liga secundă și a suferit un stop cardiac în timpul confruntării amicale cu cei de la FC Balotești. Nimeni din cadrul clubului Delta Tulcea nu știa ca Henry să sufere de vreo problemă medicală. La vremea respectivă s-a vorbit și despre condițiile neprielnice în care s-a jucat meciul de pregătire (temperatură de peste 35 de grade Celsius). Din cauza formalităților, trupul neînsuflețit al nigerianului a ajuns în țara natală la mai bine de o lună după ce s-a petrecut tragedia.

Puerta a suferit cinci stopuri cardiace

Fotbalul spaniol a înghețat la data de 28 august 2007. La numai 22 de ani, Antonio Puerta, mijlocașul Sevillei, s-a prăbușit și și-a pierdut cunoștința în careul advers, suferind un stop cardiac în prima partidă a noului sezon, contra formației Getafe. În minutul 30 al întâlnirii, jucătorul spaniol a fost văzut ghemuindu- se lângă poarta adversă și ulterior s-a întins pe gazon.

A jucat și contra Stelei, în Cupa UEFA

După intervenția medicilor, Puerta a fost înlocuit și a părăsit pe propriile picioare terenul, însă la scurt timp, la vestiare, tânărul jucător a cedat din nou, și ulterior a fost trimis la spital, unde i s-a acordat o resuscitare cardiopulmonară. Starea sa s-a agravat a doua zi, iar inima mijlocașului de pe „Sanchez Pizjuan” a cedat. Puerta suferise cinci în ultimele două zile.

La puțin timp după trecerea în neființă a jucătorului trupei andaluze, FIFA a ordonat crearea unor camere de resuscitare în fiecare stadion care a găzduit meciuri din calificările Cupei Mondiale.

Puerta a evoluat și în dubla manșă cu Steaua, din 16-imile Cupei UEFA, iar pentru andaluzi regretatul fotbalist a îmbrăcat de 55 de ori tricoul Sevillei, pentru care a marcat de cinci ori.

Columbia, ultimul adversar al „leului” Foe

La data de 26 iunie 2003, Camerunul a pierdut unul dintre cei mai exemplari fotbaliști. Marc-Vivien Foe a decedat la spitalul din Lyon, după ce în timpul semifinalei dintre Camerun și Columbia (1-0), din cadrul Cupei Confederațiilor, jucătorul african a căzut brusc pe teren, în minutul 72 al disputei, fără să fie lovit sau împins de un alt jucător înainte. Mijlocașul a decedat la câteva minute după ce a fost victima unei crize cardiace. De-a lungul carierei, internaționalul camerunez a evoluat la echipele Canon Yaounde, RC Lens (1994 - decembrie 1999), West Ham (decembrie 1999-2000), Olympique Lyon (2000-2002) și Manchester City (2002-2003). A fost selecționat de 64 de ori în echipa națională, pentru care a marcat opt goluri. A participat la edițiile din 1994 și 2002 ale Cupei Mondiale și a câștigat Cupa Africii pe Națiuni (2000, 2002), campionatul Franței (1998, 2002) și Cupa Ligii Franței (2001). La scurt timp după decesul său, antrenorul lui City de atunci, Kevin Keegan, a anunțat că formația engleză a retras din joc tricoul cu numărul 23, cel cu care Foe evolua pe „Maine Road”. După o a doua autopsie s-a descoperit că fotbalistul prezenta o urmă de cardiomiopatie hipertrofică, o boală ereditară care crește riscul de moarte subită în timpul exercițiilor fizice.

Miklos Feher a murit după un galben

Atacantul grupării portugheze Benfica Lisabona, Miklos Feher, a trecut în neființă în timpul partidei pe care „Vulturii” au susținut-o în compania celor de la Vitoria Guimaraes, în 2004. Tragedia s-a produs în minutul 90+2, iar după ce a văzut un cartonaș galben, Feher s-a prăbușit pe gazon în urma unui atac cardiac. Momentele au fost năucitoare pentru toți cei care au luat parte la această partidă. Inițial, medicii au încercat să-l resusciteze pe teren, în mijlocul jucătorilor, care aveau lacrimi în ochi, își puneau mâinile în cap, iar jucătorul a fost transportat la spital în jurul orei 23.45. Tentativele de resuscitare ale regretatului jucător au durat circa două ore, după care a fost constatat decesul maghiarului. Fostul vârf al Benficăi și-a găsit sfârșitul la vârsta de 24 de ani, timp în care a îmbrăcat tricoul lusitanilor de 29 de ori, cu șapte goluri marcate, dar și pe cel al echipei naționale a Ungariei, de 27 de ori (șapte reușite).