Editura Evenimentul si Capital

Eugen Raportoru, un pictor rrom la curtea regelui Arthur

17-10/raportoru_1-465x390
Autor: | | 0 Comentarii | 1264 Vizualizari


Vezi galeria foto:

Eugen Raportoru este, în felul lui, un mare poet. Un artist spontan și plin de forță. Așterne firesc pe pânză magia locurilor pe care le vizitează. Cu pensula, cu șpaclul, cu drișca, cu mătura, reinterpretează mahalalele Bucureștiului sau scene urbane din marile orașe ale Europei

Lucrările artistului au o mare doză de dramatism, remarcat încă de la prima expoziție personală, la 14 ani, când vizitatorii îl căutau pe artist în sală și au avut un mare șoc când l-au descoperit într-un băiețel micuț și slăbuț. S-a înscris la facultate la 40 de ani. Între timp, a lucrat ca zugrav. A terminat masterul la aproape 50 de ani. A participat la zeci de expoziții în țară și străinătate. A ajuns să expună la „Royal Academy” din Londra.

Eugen Raportoru: Facem interviu? (Râde și începe să turuie): Ce culoare îmi place? Roșu. Ce fruct? Măr. Pe cine iubesc eu cel mai mult? Pe mama.

- Evenimentul zilei: Doar atât? Ce să mai scriu despre tine?

ER: Despre mine poți să scrii ce vrei tu. Poți să mă și înjuri. Cel mai important este să scrii despre Meșterul meu, Ion Brodeală. Vreau să știe lumea despre el. S-a născut pe 8 iulie, în 1924. S-a înrolat la 17 ani, a fost rănit pe front, a stat în spital. Când a venit la facultate, nimeni nu știa ce hram poartă, avea un sfert de plămân lipsă, nu putea ridica mâna dreaptă până sus. A primit bursa Aman din partea Universității de Arte. I-a avut colegi de facultate pe Traian Brădean, Vasile Grigore, Ion Sălișteanu. A fost părintele meu spiritual.

- Cum l-ai cunoscut?

- El avea 48 de ani, iar eu 12 ani, când l-am întâlnit. Stăteam în același cartier: Banu Manta -1 Mai. Soacră-sa a descoperit că le am cu desenul. Mi-a dat un tub de alb, am fost foarte fericit. Ei erau plecați atunci în străinătate. El și cu nevastă-sa. Când s-a întors, mi-a zis că sunt un norocos că o să stau pe lângă el. Am copilărit acolo. Am fost omul de toate în curte. Turnam plumb pentru vitralii, curățam saboții, făceam barele de plumb și aveam niște lăzi mișto în care le puneam pe dimensiuni, cositoream. Am învățat de la el tehnologia veche, din secolul XIII la vitralii. Eram puțin mai mic decât fata lui, Irina, care s-a pră- pădit de tânără.

- Ce te-a mai învățat? 

- Am și eu niște vitralii la biserica din comuna Bălcescu din Bacău, acolo unde meșterul are un Isus de 6,50 metri. L-am ajutat să îl urce la 12 metri pe fereastra de altar. Îmi tremurau picioarele. Când m-am obișnuit, am terminat lucrarea. A avut curajul să pună țăranul român muncind la câmp în altar, să pună românescul într-o biserică catolică, într-o perioadă în care a obținut cu greu lucrarea. Eu l-am numit patriotism. De la Meșter am învățat să îmi iubesc țara. El m-a făcut patriot. M-a învățat și codul bunelor maniere, m-a dus la muzeu, la concerte la Ateneu.

- Și pictură?

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate