Fiecare emisiune, chiar și evenimentele sportive, trebuia aprobată de nevasta dictatorului. Directorul TVR întocmea rapoarte privind cele mai mici detalii ale emisiunilor și cerea, supus, semnătura Elenei. Transmisia unui meci Steaua - Dinamo a obținut aviz cu o zi înainte de partidă.

Până în decembrie 1989, nimic nu apărea la televizor fără aprobarea Elenei, soția dictatorului Nicolae Ceaușescu. De la bugetul instituției până la difuzarea unui banal meci de fotbal în direct, era nevoie de aprobarea tovarășei „mult iubite”. Mai multe documente din arhiva Partidului Comunist Român (PCR) Secția Propagandă și Agitație demonstrează subordonarea totală a mijloacelor de informare în masă față de Elena Ceaușescu. Documentele poartă mențiunea „secret de serviciu”.

Raportări fictive

Planul economic al televiziunii de stat, precum și bugetul de venituri și cheltuieli al instituției erau prezentate semestrial, pentru aprobare. Conform documentelelor din arhiva PCR descoperite de „Evenimentul zilei”, atunci, ca și acum, Radioteleviziunea acumula datorii. „Veniturile realizate în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie a.c. însumează 780 milioane de lei, față de 785 milioane de lei cât au fost planificate. Nerealizarea integrală a veniturilor se explică prin scăderea în continuare a numărului de abonați”, se arată în planul trimis către aprobare la Elena Ceaușescu.

În numai 9 luni, numărul de abonați ai televiziunii a scăzut cu 34.400. De exemplu, în primele opt luni ale anului 1989, TVR a produs 63 minute filme de animație și 345 de minute filmul serial „Misiunea”. O atenție deosebită se acorda concursurilor de televiziune organizate înainte de 89.

Concursul „Drum de glorii”

Astfel, ele aveau mai multe etape, toate fiind trimise spre aprobare Elenei Ceaușescu. Concursul „Drum de Glorii” își propunea „să contribuie la educarea patriotică, revoluționară, la la ridicarea nivelului de pregătire politico-ideologică materilist-ști ințifică a telespectatorilor”.

Concursul trebuia să se desfășoare o dată pe lună și trebuia să aibă durata de 60 de minute. Probele concursului nu erau foarte diverse. Astfel, testul întâi viza „Din gândirea social - politică a președintelui României”, continua cu „Epopeea poporului român pentru unitate, pentru socialism” și se sfârșea cu „Dragostea de țară în paginile literaturii române”. Premiile variau între 500 de lei, șapte răspunsuri exacte, până la 1.250 de lei, zece răspunsuri exacte. Toate propunerile TVR au întrunit condițiile, primind aprobare din partea Elenei Ceaușescu.

În ultimele luni ale dictaturii, programul la televizor era redus la două ore, din care Telejurnalul ocupa jumătate

Pe semnătura Elenei, Andone și-a dat chiloții jos la TVR

Pe 22 martie 1989, directorul Radioteleviziunii Române, Petre Constantin, cererea permisiunea Elenei Ceaușescu, „prim-viceprim ministru al Guvernului”, pentru transmiterea meciului de fotbal dintre Steaua- Dinamo. ”În ziua de 22 martie a.c., începând de la ora 15.30 se va disputa la București partida de fotbal dintre echipele Steaua și Dinamo. Ținând seama de interesul publicului larg față de acest meci, propunem transmiterea lui în direct la televiziune. Vă rugăm respectuos să dispuneți”, se arăta în cerere. Solicitarea a fost aprobată, pe 21 martie 1989, microbiștii așteptând cu sufletul la gură.

Partida, încheiată cu 2-1, a fost una istorică. Au fost eliminați doi dinamoviști. La meciul respectiv, Ioan Andone s-a îndreptat spre tribuna oficială, unde stătea Valentin Ceaușescu (suporter al echipei Steaua) și și-a dat pantalonii jos, în semn de protest. Andone trebuia suspendat doi ani, însă a intervenit Marius Lăcătuș, care era prieten cu Valentin Ceaușescu și cu căpitanul dinamoviștilor, Andone fiind suspendat doar trei luni.

Aviz pentru proba de foc la concurs: „Tricolorul”

Nici emisiunile radiofonice nu se realizau fără acordul tovarășei Ceaușescu. „Columnă peste piscuri, Tricolorul” se dorea o „probă de creație poetică originală destinată tinerilor poeți (muncitori, elevi, țărani, pionieri) membri ai cenaclurilor literare, în vârstă de maximum 30 de ani.

„Creațiile prezentate în concurs vor fi în premieră și vor fi inspirate de chipul nou al patriei socialiste, de măreția omului zilelor noastre, a poporului nostru, a concepției științifice a tovarășului Nicolae Ceaușescu”, se arată în regulamentul concursului.

Emisiunea radiofonică trebuia să se desfășoare prin corespondență, întrebările fiind întocmite și adresate de politrucii vremii. Cei care treceau de prima probă evoluau alături de alți doi concurenți în etapa următoare. Concursul se realiza bilunar și avea durata de 60 de minute. Și această propunere a fost aprobată de Elena Ceaușescu, ea urmând să intre cât de curând pe post.

Show-uri în RFG pe valută

În aceeași perioadă, orice deplasare în străinătate a artiștilor angajați ai Radioului sau ai Televiziunii de stat era aprobată de Elena Ceaușescu. Desigur, totul după o îndelungată analiză care implica și cântărirea câștigului statului de pe urma spectacolelor.

Pe 8 martie 1989, directorul TVR, Petre Constantin, o înștiința pe Elena că o agenție de impresariat din Israel voia ca 28 de instrumentiști și dansatori ai televiziunii să prezinte minimum zece spectacole în decurs de 15 zile.

Delegații în RFG

„Radioteleviziunea română ar urma să suporte cheltuielile de transport internațional, precum și taxele de viză și pașaport însumând, în total, 229.152 de lei și să încaseze circa 22.000 de dolari SUA”. O altă adresă, datată 22 mai 1989 și transmisă Elenei, arată că o agenție de impresariat din Republica Federală Germania a cerut TVR ca un ansamblu artistic de 108 oameni să susțină, în perioada septembrie – octombrie 1990, un număr de 15 concerte. Toate cheltuielile erau suportate de partea germană, profitul Radioteleviziunii fiind de 60.000 mărci vest germane, adică aproximativ 32.000 de dolari americani. „Având în vedere că participarea la acest turneu (...) contribuie la realizarea planului de aport valutar al Radioteleviziunii române, propunem să se dea curs invitației. Vă rugăm să aprobați”.