Este cea mai mare manipulare a maselor din istoria omenirii: în Duminica Floriilor, Iisus a intrat în Ierusalim și a fost întâmpinat ca un rege de poporul care striga „Osana”; peste câteva zile, același popor va striga „Răstignește-L”.
În Talmud se spune că Iisus fusese dat în urmărire și era căutat de patruzeci de zile. Evanghelistul Ioan confirmă că autoritățile porunciseră ca, oricine știe unde se află Iisus, să anunțe pentru a fi prins. Fariseii și saducheii se simțeau amenințați de acest Rabin total atipic, ce nu se sfia să-i atace fățiș, și care, prin minunile Sale, le știrbea autoritatea.
Ultima dintre ele, și cea mai mare, avusese loc cu o zi înainte: îl înviase pe prietenul său, Lazăr din Betania, mort de patru zile. Toată lumea a mărturisit despre mirosul greu care a răzbătut afară, atunci când mormântul a fost deschis. Scena care a urmat fost înfricoșătoare, povesteau toți martorii. Învățătorul a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!” Câteva clipe, totul a încremenit. Apoi, în gura mormântului a apărut mortul! Cu fața încă acoperită de mahramă, cu bandajele cu mirodenii pe trup, așa cum fusese îngropat.
Vestea despre această nouă și grozavă minune a lui Iisus a ajuns înaintea Lui la Ierusalim și nu a făcut decât să sporească hotărârea fariseilor de a-L pierde.
Ne puteți urmări și pe Google News
Paștile reprezentau ocazia ideală pentru a pune mâna pe El. Știau că nu putea să lipsească de la ceremonii și Îl așteptau cu planul pregătit. Stratagema, de o simplitate uluitoare, este veche de când lumea, fiind folosită cu succes până în ziua de azi: Defăimarea. „Acesta nu este Messia, ci un uzurpator, de vreme ce nu promite Mântuirea lumii, aici și acum, ci o iluzorie fericire post mortem.”
Firește că Iisus, ca Dumnezeu ce era, știa ce se pune la cale. De aceea, intrarea Sa în Ierusalim, este o acceptare smerită a jertfei și a Morții, de dragul celor care aveau să-l ucidă. Călărește un mânz de asină, lângă care se află și mama sa. Asina simbolizează poporul iudeu, „ales” inițial, dar care și-a respins Mântuitorul. Mânzul asinei simbolizează celelalte neamuri chemate la mântuire, care L-au primit pe Iisus. În semn de smerenie, erminia icoanei Floriilor cere ca mânzul să aibă întotdeauna capul plecat. În loc de șa, Iisus stă așezat pe hainele aposolilor, ca intermediari între neamuri și Mântuitor.
Intrarea Sa în Cetatea Sfântă împlinește profeția Proorocului Zaharia: „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci, iată, împăratul tău vine la tine drept și biruitor, smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei (...) El va vesti pacea popoarelor și împărăția Lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare și de la Eufrat până la marginile pământului.”
Dumnezeu arată adesea că are simțul umorului: conjurația fariseilor de a scăpa de Hristos a fost exact declicul Planului divin de Mântuire a Lumii.
Recomandările noastre
