A vrut ca inima sa să se odihnească pe malul Mării Negre, la Balcic. A ajuns la Bran și, apoi, într-o pivniță. Familia Regală a României nu pare interesată de inima bunicii Regelui Mihai I.

S-a născut prințesă englezoaică, s-a măritat cu un principe neamț și a sfârșit prin a deveni cea mai iubită regină a României. Odată urcată pe tronul țării noastre și-a dedicat întreaga activitate neamului, care a primit-o ca pe una de-a lui.

A fost pe cât de frumoasă, pe atât de inteligentă. Numele ei se leagă, în schimb, de două locuri simbolice ale României Mari, castelele de la Bran și Balcic. Înainte de muri, a anunțat că își dorește să fie îngropată la Curtea de Argeș, alături de Regele Carol și Regina Elisabeta, dar că inima ei să stea pe vecie în cel mai drag loc al sufletului său: Balcic.

Până la un punct, dorința i-a fost respectată. Apoi, vitregia vremurilor i-a pus inima pe drumuri. Mai întâi a mers la Bran, apoi a ajuns la București.

Astăzi, inima Reginei Maria se odihnește în subsolul Muzeului Național de Istorie al României (MNIR) de pe Calea Victoriei, din Capitală. Povestea ei este la fel de fascinantă, ca a femeii în pieptul căreia a bătut 63 de ani. Casetele de argint în care inima a stat până în 1972, când a ajuns la muzeu, pot fi văzute. Inima, însă, în lipsa unui acord al Familiei Regale, nu!

O soartă ciudată și un dezinteres bizar, face ca ea să stea într-o cutie vidată, fără să fie nici exponat de muzeu, nici înmormântată creștinește.

Cele patru testamente ale celei mai iubite regine

Regina Maria a murit, pe 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor, de la Sinaia. „Doctorul Mamulea, medicul curant al reginei, anticipase că avea ciroză. Ulterior, la autopsie s-a adeverit că murise de cancer la ficat!”, povestește, fascinată de personaj, Raluca Mălăncioiu, muzeografă în cadrul Cabinetului Numismatică și Tezaur Istoric al MNIR. Aflăm de la ea că regina și-a scris nu mai puțin de patru testamente.

„Cel executat a fost ultimul, datat pe 13 iunie 1933 și redactat la Balcic. În primul testament spunea că își dorește să fie înmormântată la Horezu. Era un act de nesupunere față de hotărârea lui Carol I ca mormintele dinastiei să fie la Mănăstirea Curtea de Argeș”, ne inițiază muzeografa.

Aflăm, apoi, că în următoarele testamente renunță la varianta aceasta, ajungând în cele din urmă să vrea ca trupul să fie înmormântat lângă soțul ei, Regele Ferdinand, și inima să-i fie păstrată la Balcic, în Capela Stella Maris. Lucru care s-a și întâmplat.

Istoricul continuă expozeul: „După decesul reginei, fiul său, Regele Carol al II-lea, deschide neoficial testamentul, în prezența ministrului Justiției Victor Iamandi. Și a urmat întocmai indicațiile mamei sale”.

Niciodată expusă pentru public

Pribegia inimii reginei continuă când, în 1968, comuniștii încep, din ce în ce mai radical, să se debaraseze de toate simbolurile monarhiei. În primă fază, inima este scoasă din capelă de fostul director al castelului devenit muzeu și depozitată într-un seif. A stat acolo până în anii ’70, când a fost adusă la MNIR. „Inima Reginei Maria nu a fost niciodată expusă în public! Doar cele două casete au făcut și fac parte, de atunci, din Expoziția Permanentă a Tezaurului Istoric, cu precizarea că cea mică, octogonală, a fost expusă câțiva ani mai târziu”, declară muzeografa.

Cu toate acestea, în 2010, la 72 de ani de la moartea reginei, niște ziariști descurcăreți ai unui tabloid reușesc să-i păcălească pe costozii MNIR și fotografiază împreună casetele, împreună cu atât de încercata inimă regească. „Cazul respectiv a fost excepțional și, dupa părerea mea, regretabil. Intențiile, probabil bune, s-au soldat în practică cu declanșarea unui scandal mediatic și scoaterea din context a unor declarații făcute de colegii mei din muzeu, de la vremea respectivă. Inima a fost scoasă special doar pentu fotografiere și filmare!”, se emoționează Raluca Mălăncoiu, specialistă în „cardiologia” inimii defunctei regine. E și normală poziția muzeografei. La urma-urmei, cine și-ar dori să vadă un exponat anatomic îmbălsămat, care arată aproape ca un hamburger conservat...

Din două casete de argint, într-o cutie vidată de plexiglas

„În prezent, inima este depozitată într-un recipient de plexiglas vidat”, spune Raluca Mălăncioiu. Directorul general al MNIR, Ernest Oberlander-Târnoveanu, ne-a precizat telefonic: „Ea nu poate fi expusă și public, fără un acord al familiei”. Care familie, cea Regală, nu s-a interesat deloc de simbolica rămășiță pământească a bunicii Regelui Mihai I, defuncta Regină-Mamă, Maria a României...

„Dar, să știți, gestul de a-și lăsa inima neîngropată nu este o excentricitate decât pentru societatea românească! La Capela Capucinilor, din Viena, sunt depuse inimele a aproximativ 150 de membri ai familiei de Habsburg. Dorința păstrării inimilor lor este un gest de atașament pentru oamenii pe care i-au cârmuit!”, explică istoricul Raluca Mălăncioiu. Apoi, emoționată, adaugă: „După ce a fost scoasă la suprafața la Bran, a urmat un proces firesc de degradare, la noi fiind supusă mai multor proceduri de conservare, alegându-se varianta în vid, întro cutie de plexiglas”.

Regina cu o inimă singură și trei nunți cu același bărbat

Inima este îmbălsămată, înfășurată într-un drapel cu față dublă - românească și britanică - și depusă într-o cutie de argint octogonală. Cutia este la rândul ei introdusă într-o alta, mai mare, de argint aurit, destinată bijuteriilor răposatei. „Regina o primise la sosirea ei în țară, drept cadou de nuntă, de la doamnele din înalta societate a vremurilor acelea. Oricum, regina a avut trei nunți, una catolică la Siegmaringen, alta protestantă, în Anglia, și o a treia, ortodoxă, la sosirea în România. Caseta cântărește opt kilograme și este decorată într- un stil eclectic, un amestec de curente artistice. Piesa nu excelează prin execuție, având o valoare mai mult sentimentală decât emoțională”, zâmbește Raluca Mălăncioiu în timp ce privește ambele casete de argint depuse în Expoziția Pemanentă Tezaur Istoric a MNIR.

Depuse într-o urnă de marmură

În septembrie 1938, inima depusă în cele două casete este dusă la Balcic cu primul bric Mircea care face, astfel, și ultimul său voiaj, înainte de a fi casat în 1944, după ce luase foc, pe brațul Măcin, lângă Brăila, după un bombardament german. Cele două casete, cu inimă cu tot, sunt depuse într-o urnă de marmură din incinta Capelei Stella Maris. „Dar ea nu rămâne la Balcic decât până în 1940, când România pierde Cadrilaterul. Principesa Ileana, cea mai iubită fiică a sa, aduce inima mamei sale în cea de-a doua reședință de suflet a reginei, castelul Bran. Aici, Ileana construiește o replică a Capelei Stella Maris, peste drum de castel, pe care o botează chiar <>!”. Pe timpul construcției, care a durat până în 1947, când a fost sfințită de însuși marele duhovnic Arsenie Boca, inima se odihnește într-o criptă de la poalele muntelui Măgura. Abia apoi este așezată întrun sarcofag de marmură, în noua capelă care fusese pictată de Arthur Verona. Dar nu i-a fost dat să rămână nici aici pe vecie...

Buzduganele regilor și crucea gamată

În expoziția Tezaur Istoric de la MNIR mai pot fi admirate bijuterii și alte obiecte din metal prețios care au aparținut Familiei Regale a României, cum ar fi: cartea conținând poemul „Wanderstab”- „Toiagul de călătorie”, dăruită reginei Maria, ca dar la căsătorie, din partea Reginei Elisabeta, o capodoperă a orfevrăriei contemporane. Mai pot fi admirate buzduganele Regelui Ferdinand și al Regelui Carol II, Marele cordon din argint cu ametiste și piatra lunii, precum și pandantivul în formă de cruce gamată bătută cu diamante, cruce devenită simbol al societății „Tinerimea artistică“ înființată în 1901 de un grup de tineri pictori printre care și Luchian, Petrașcu, Vermont. Crucea gamată, asemănătoare zvasticii, constituie, după cum se știe, ce mai veche formă de cruce creștină.