Flexibilitatea este valoarea pe care omul a împrumutat-o de la natură, şi care ne-a ajutat în decursul istoriei să evoluăm. Atunci când am fost rigizi şi fixişti, istoria s-a oprit în loc şi a atras după sine catastrofe, spune un specialist, psihoterapeut şi trainer în programare neouro-lingvistică.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, specialist care a studiat natura minţii umane urmând şase formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare şi psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu şi familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică și terapii florale Bach, manifestăm flexibilitate atunci când dăm voie schimbării să se producă și ne folosim creativitatea pentru a găsi o modalitate de schimbare potrivită atât nouă, cât și persoanelor din cadrul sistemului.
“Flexibilitatea este o formă a inteligenţei care produce efecte benefice asupra societăţii şi ne dă voie să vedem situaţia şi din perspectiva oamenilor din jurul nostur. Dacă EU mă schimb și-ți dăruiesc alt comportament, alt tip de gândire și emoții diferite, TU îmi răspunzi diferit față de trecut, deci și TU te schimbi! Dacă ceea ce schimb și dăruiesc EU este benefic pentru creștere și învățare, EU mă schimb în bine, TU te schimbi în bine, deci creștem, învățăm, evoluăm și sistemul în sine devine mai performant și mai plin de resurse”, afirmă specialist în programarea neurolingvistică Laura Maria Cojocaru.
Cum recunoaștem persoanele FIXIŞTII? De obicei ele sunt:
Ne puteți urmări și pe Google News
1. Persoanele care merg pe ideea că ”așa se face!”
2. Persoanele care spun "nu e bine" fără să-ți arate, prin propriul exemplu, cum e "binele" la care se referă ei.
3. Persoane care spun "nu știu", fără să facă un lucru concret pentru a învăța și exersa noi aptitudini.
4. Persoane care spun "nu pot", fără să facă un lucru concret legat de aspectul respectiv.
5. Persoanele care spun, "în glumă", că s-au săturat de reguli "politically correct" pentru a-ti crea intenționat senzația că sunt flexibile.
“De câte ori aţi auzit persoane care să spună “se face ca mine, pentru că așa zic eu”? De câte ori aţi auzit “nu e bine”, fără să vi se explice de ce, “nu ştiu/nu pot”, fără să facă un lucru concret în acest sens? De nenumărate ori. În fapt, acele persoane recurg la argumente iraţionale deoarece nu au o bază concretă pentru argumentarea deciziei. Vor invoca scuze ca profesionalism, eficiență, tradiție, modele ș.a. pentru a-și justifica rigiditatea și lipsa de dorință de a face lucrurile și altfel, de a învăța și promova noi modele, de a evolua. Cum facem diferența între realitate (chiar e bine să facem “așa”) și scuzele care maschează adeseori incompetența celuilalt de a evolua? Este destul de ușor, deoarece, de obicei cei care invocă scuze “principiale” sunt primii care le-au încălcat în viața lor și le încalcă în continuare, chiar în timp ce le invocă. Sunt acele persoane care încalcă exact “regulile” prin care decid ei că TU nu ”corespunzi”! Este de ajutor să observăm și să analizăm faptele lor, nu vorbele”, declară specialist Laura Maria Cojocaru.
Recomandările noastre
