Peste o lună de zile românii anului 2021 riscă să revină la traiul anilor negri 1980-1989 din secolul trecut. La întuneric, la frig, la mâncare puțină și proastă, cu scumpiri teribile în lanț  și mai ales cu senzația resentimentară a umilirii lor de către “elită”.

Atunci “elita” era  PCR.  Unicul. Acum  “elita” se consideră a fi, așa cum s-a autodefinit singură, clasa politică. În prezent, cei de la PNL, USR PLUS, UDMR, PSD, AUR. Guvern și Parlament. La care se adaugă Sistemul. Sistemul de forță.

Multe “elite”!  Cu interese aproape zero pentru agenda publică. “Elitele” au alte treburi. Să se ocupe de coteriile lor politice arbitrate aprig din culise, de Sistem: Cîțu versus Orban, talibanii orbaniști contra jihadiștii cîțiști, Barna versus Cioloș, USR contra PLUS, USR PLUS  versus PNL, PSD și AUR contra ce apucă. Coterii cu profit politic și economic, că altfel nu și-ar da politicienii sufletul, pentru cauză.

Realitatea nu ține însă cont de calendarul și agenda politicienilor. Iată surpriza horror! Criza facturilor la energie bate criza politică. Le pasă românilor de dezmățul belicos al sus-numiților exact atât cât le pasă și lor de agenda publică. Decontul îl vor plăti însă scump toți politicienii peste trei ani. Grozăviile lor de acum nu se vor uita ușor.

Țâșnită la final de vară și de vacanță, criza facturilor la energie a torpilat și oameni și mediul privat. Când primești facturi la energie cât valoarea unei garsoniere sau cu valori mărite cu 300% precum arătau hârtiile primite de români de la furnizorii de energie, îți faci cruce că nu ai făcut infarct. Iar trăznirea similară a mediului privat duce la scumpiri uriașe pe orizontală. Prețurile vor sări în aer! Un tsunami prăvălit peste toți.

Ticăloșia asta se numește oficial “liberalizarea prețului la energie”. Practic, e o hoție fără limite cu accente de corupție. De adevărată corupție crescută la umbra nesimțirii și indolenței tuturor guvernelor din ultimii opt-nouă ani.

Geneza liberalizării energiei made in Bruxelles e veche. Dar nici un guvern al României nu s-a ocupat de pregătirea terenului pentru impactul ei cu publicul. Așa cum a făcut de exemplu Polonia care a negociat din timp cu globaliștii eurocrați obsedați de “neutralitatea climatică”, prețuri convenabile și dreptul de a-și exploata și folosi în continuare cărbunele, drept combustibil fosil.

Guvernele României, așa cum le știm: nimic. Au stat ghiocel la comenzile de la Bruxelles, au închis aproape toate exploatările de combustibil fosil și nu au investit nimic în celelalte zone producătoare de energie precum unitățile de la Cernavodă. Victor Ponta ca premier era mai preocupat să stea la chermeze cu Florian Coldea și Codruța Kovesi pritocind liste cu indezirabili în timp ce Polonia negocia cu Bruxelles o liberalizare suportabilă pentru polonezi.

Nici următorii premieri ai PSD nu au făcut nimic pe această temă. Anul trecut, anul sinistru al pandemiei, premierul liberal Orban a amânat justificat liberalizarea. Anul acesta însă, așa-zisa liberalizare a irupt din plin pe o țară nepregătită. A trăznit românii și mediul privat. Ca de obicei, victimele nesimțirii guvernanților.

Responsabili și ei, șefii instituțiilor de reglementare și anchetă care trebuiau să urmărească corectitudinea procedurilor care duc la noul preț al energiei  și-au continuat nepăsători traiul de belferi bugetari cu venituri uriașe. Ba vacanțe la Monaco, ba terapii de relaxare prin alte stațiuni de lux ale lumii.

Un singur exemplu de instituție cu responsabilități serioase în controlarea liberalizării și care n-a făcut nimic. Un mare nimic. Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) al cărei șef câștigă 10.000 de euro pe lună, potrivit presei economice. Subalternii din conducere, mai modești. Doar 7000 de euro pe lună.

În august, premierul Florin Cîțu anunța ritos: “Asta e liberalizarea, obișnuiți-vă.” Virgil Popescu, ministrul liberal al Energiei a rostit discret, ca să nu obosească: ne vom obișnui cu noile prețuri. Iată soluția guvernanților către public: “Oamenii să devină mai ponderați când consumă energie electrică” conform zicerii unui secretar de stat de la Ministerul Energiei.

Dacă demnitarii liberali au mai acordat un strop de atenție acestui subiect acid, nici o șoaptă nu s-a auzit dinspre miniștrii și capii USR PLUS. Ei tot cu “revoluția” și cu “reforma” în gură, vorbe fără fond, fără contur. Nu au ei treabă cu liberalizarea. Au treabă doar cu pasiunea de a se auto-victimiza fără să facă nimic. Liderii PSD și AUR au îngânat fraze populiste, au invocat interesul lor pentru dezbaterea mai rapidă a legii consumatorului vulnerabil care zăcea de un an de zile în Parlament și s-au întors cu toții la agenda lor din bulă.

Între timp, facturile isterice de energie liberalizată primite de oameni în ultimele săptămâni au inundat mass-media. Și uite așa le-a plesnit acum politicienilor în plină figură, puroiul nesimțirii și hoției din procesul liberalizării energiei.

Brusc, scos din canibalismul care domină lupta internă din PNL, premierul Cîțu a recunoscut în sfârșit  dezastrul de proporții tăvălit peste români: “Legea consumatorului vulnerabil nu e îndeajuns pentru această iarnă. Mai sunt și alte măsuri pe care trebuie să le luăm în calcul”. Ministrul Energiei a tușat: “Românii sunt șicanați de marile companii din energie. E o practică neconcurențială și complet nelegală”. Mult le-a mai trebuit guvernanților să priceapă!

Vicepremierul UDMR Kelemen Hunor a propus plafonarea prețului energiei până în primăvară urmând ca apoi să se ia măsuri de normalizare. Liderii PSD au dat un copy-paste supralicitat după vicepremierul UDMR: Înghețarea prețului la energie pentru un an de zile.

Șeful grupului minorităților naționale din Parlament, Varujan Pambuccian a propus o strategie mai elaborată. O plafonare a prețului la energie pe șase ani, timp în care să se construiască trei centrale atomoelectrice regionale și finalizarea unităților 3, 4 și 5 de la Cernavodă.

Ce n-au făcut foștii guvernanți din ultimii nouă ani de zile trebuie să facă acum, rapid, actualii locatari de la Palatul Victoria. Cheia problemei se numește Transelectrica. Ea se află în burta Secretariatului General al Guvernului (SGG) instituție subordonată premierului și condusă de un demnitar aterizat din județul Vîlcea. Prieten cu prietenul premierului, Dan Vîlceanu din Vîlcea, actualul ministru de Finanțe. Nimic nu e întâmplător.

Transelectrica este responsabilă pentru transportul energiei electrice, pentru funcționarea sistemului și a pieței și are în subordine OPCOM, piața de energie care acționează ca o bursă. Aici producătorii, companii de stat românești (CE Oltenia, Hidroelectrica, Nuclear Electrica, etc) sunt obligați să vândă energie la preț mic, furnizorilor: ENEL, E.ON, CEZ, Petrotel Lukoil, etc. Furnizori care, pe piața OPCOM, SPOT sau PZU tranzacționează apoi energia la prețuri mari. Tot mai mari. Când energia ajunge în final la consumatori, casnici sau din mediul privat, prețurile sunt sufocante.

Asta este “liberalizarea energiei” made in Ro. Liber la speculă, fără ca nici una din instituțiile de control ale statului, ministerul de resort sau departamentele de specialitate din SRI care ar trebui să protejeze interesele statului și ale cetățeanului, să ia vreo măsură.

Nu e o mirare. Din păcate. Pentru că o parte dintre  cei care ar trebui să vegheze asupra pieței de energie și asupra corectitudinii circuitului comercial de la producător la consumator trecând prin furnizor au propriile firme și interese financiare în domeniu. Toți, privesc  țara ca pe o pradă.