Opinii EVZ
Ce se întâmplă cu Sistemul și ce înțeleg politicienii că se întâmplă. Cazurile Radu Mazăre și Sebastian Ghiță | EDITORIALUL EVZ
Există foarte multe asemănări între Radu Mazăre și Sebastian Ghiță. Există și câteva diferențe esențiale.
Pentru început, să vorbim despre asemănări. Ambii sunt exponenți ai noii generații de politicieni. O generație după chipul și asemănarea celei vechi. O generație îmbătrânită deja în rele. Ambii sunt acuzați, în momentul de față, de corupție și vor răspunde în fața legii. Ambii au simțit pe pielea lor ce înseamnă statul de drept, deși l-au sfidat o bună bucată de vreme.
Diferența esențială dintre ei este că, spre deosebire de Sebastian Ghiță, Radu Mazăre a înțeles, în cele din urmă, mersul implacabil al Istoriei. Târziu. Mult prea târziu, probabil, pentru a evita pușcăria, dar a înțeles. Îmi amintesc o scenă absolut memorabilă. După arestarea preventivă a primarului Constanței, fiul său, Răducu Mazăre, le-a spus jurnaliștilor că îi duce tatălui său în arest mai multe cărți și o lampă de miner, care să-l ajute să citească mai ușor. Imaginea e aproape simbolică. După 25 de ani de la Mineriada din iunie 1990, cartea, simbolul intelectualității, și lămpașul, simbolul forței brute a minerilor, erau într-o relație pozitivă. Cele două obiecte se completau unul pe celălalt, nu se distrugeau. „I-am dus lampă din aia de miner că au un singur bec și nu vede și și-o pune pe cap și citește”, a povestit Mazăre jr.
Un fapt și mai important: una din cărțile pe care i-a dus-o tatălui său în penitenciar a fost „Următorii 100 de ani”, scrisă de George Friedman de la Stratfor, unul dintre cei mai importanți specialiști în geopolitică la nivel mondial. Dacă ar fi citit-o la timp, Radu Mazăre nu ar fi ajuns, probabil, la ușa pușcăriei. Ar fi înțeles din timp mizele geopolitice la nivel global, ar fi realizat că anticorupția din țara noastră nu este o joacă, ci o metodă eficientă prin care SUA vor să împiedice Rusia să-și extindă influența. Ar fi înțeles cât este de mic în raport cu Istoria și cât de ușor poate fi anihilat, dacă se opune mersului ei firesc.
În „Scrisoarea a III-a” a lui Mihai Eminescu, „întreg Aliotmanul” s-a împiedicat de un „ciot”. În „real politik”, asta se întâmplă extrem de rar. O mare putere nu se va împiedica niciodată de o țară mică. O va tolera, sau ignora doar dacă în spatele ei se află o altă mare putere. O va supune, dacă nu va avea o astfel de protecție. Un interes meschin, cum este nevoia unui politician român de a fura, nu va prevala niciodată în fața unui interes major al SUA de a ține Rusia în bârlogul ei. Interes care coincide cu interesul național al României.
Radu Mazăre a înțeles toate aceste lucruri. Prin vocea fiului său, a dorit să anunțe public acest lucru. A înțeles că vremea lui a trecut, la fel cum a trecut vremea tuturor celor ca el, a politicienilor corupți, indiferent dacă înțeleg sau nu acest lucru. Mazăre a renunțat la funcția de primar al Constanței, se retrage din politică și își așteaptă sentința pentru fărădelegile pe care le-a săvârșit în vremea în care se credea „buricul Pământului”. Pentru toți cei ca el, asta este soluția firească.
Sebastian Ghiță nu a înțeles ce se întâmplă. „Nu-mi dau seama exact ce se întâmplă astăzi în România”, a declarat-o el, înainte de a afla de la DNA Ploiești că i-a fost extinsă urmărirea penală și întărit controlul judiciar. După întâlnirea cu procurorii, Sebastian Ghiță a tras concluzia că „cei care au câștigat alegerile se răzbună pe cei care le-au pierdut”. Eronat. Radu Mazăre a fost mult mai lucid. În momentul în care DNA a deschis Dosarul Herțanu, cumnatul lui Victor Ponta, în care inculpat este și Sebastian Ghiță, acesta a avut o reacție calmă, diferită de starea sa de surescitare de zilele acestea. Nu și-a imaginat că situația lui juridică se va complica în asemenea hal. S-a gândit, probabil, că ținta este premierul Victor Ponta, care plătește prețul pierderii alegerilor prezidențiale. Nu i-a păsat prea tare. „Morții cu morții, viii cu viii” și-o fi spus în sinea sa. A fost convins că poate face oricând o piruetă politică, așa cum a făcut și în trecut. În plus, știa că e puternic, că are în spate oameni din servicii, care nu-l vor lăsa la greu. Inițial, procurorii i-au interzis doar să plece din țară. Putea oricând să vină la București să participe la ședințele Comisiei de control SRI. Pentru el, a fost dovada că e în continuare „omul Sistemului”.
În momentul în care procurorul Lucian Onea, de la DNA Ploiești, l-a anunțat că nu va mai putea veni la Parlament, pentru că nu poate părăsi localitatea, când a aflat că procurorii îi iau la puricat toate afacerile din ultimii 15 ani, a „înțeles” că Sistemul l-a lăsat din brațe, după ce ani întregi l-a servit credincios, a făcut bani pentru el. A fost șocat și revoltat în aceeași măsură. A contraatacat, amenințând cu dezvăluiri despre practicile Sistemului. Ce n-a înțeles Sebastian Ghiță este că Sistemul nu mai e cel cu care a intrat el în afaceri. S-a schimbat mult. Au venit oameni care luptă cu corupția. Va înțelege în cele din urmă.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
