Politica
Cazul "Hodor" și complicitatea CNSAS în terfelirea unor personalități publice acuzate de colaborare cu Securitatea
Am scris câteva articole legate de modul în care un angajat al CNSAS, Mădălin Hodor, a folosit în mod ilegal documente din arhiva fostei Securități pentru a lansa un atac la adresa noului președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, dar și a altor intelectuali. Astăzi, venim cu noi amănunte.
În Revista 22 se duce o campanie de "spălare" a demersului angajatului CNSAS Mădălin Hodor, nu a istoricului așa cum este prezentat, pe motiv că actul acestuia este unul benefic societății românești.
Ultima luare de poziție a revistei GDS, alta decât obinuita injurie a redactorului șef, pleacă de la ideea că: "Documentele radioactive pot fi tratate numai prin publicare, prin înțelegerea contextului în care au fost produse, prin domesticirea lor. Sunt oricum adevăruri parțiale și trebuie tratate ca atare. Dar ținerea lor în subteran a făcut mult mai mult rău decât bine. Dintre aceste documente tabelele nominale alcătuite de Securitate au statutul cel mai fragil. Ele amestecă persoane cu grade de colaborare foarte diferite. Colaborarea unora a fost determinată de frică, o frică ce s-a putut prelungi după 1989. Dar necesitatea de a empatiza cu astfel de cazuri-limită nu justifică cenzura."
Corectă afirmația, numai că este contrazisă de întreaga desfășurare a evenimentelor.
Ne puteți urmări și pe Google News
În primul rând, persoanele de pe listă au fost prezentate ca fiind "colaboratori" ai Securității. De către un funcțioanr al CNSAS. Ceea ce contravine sensului dat de lege, pentru că verificarea unei asemenea acuzații presupune un dosar, un angajament, note informative, etc. Ceea ce Mădălin Hodor și cei aflați în spatele lui știau foarte bine.
În al doilea rând. demersul lui Mădălin Hodor și al Revistei 22 avea un cu totul alt scop: influențarea alegerilor de la Academia Română, respectiv compromiterea și blocarea istoricului Ioan Aurel Pop. Documentele au fost cerute în așa fel încât să fie publicate cu o săptămână înaintea alegerilor de la Academia Română, bineînțeles tot în revista GDS, numai că Mădălin Hodor le-a primit anonimizate, întrucât au fost respectate standardele legale. Profitând de golul din conducerea CNSAS, Mădălin Hodor a obținut, cu complicitatea unor funcționari, întregul dosar neanonimizat și le-a publicat încâlcând normele legale.
În al treilea rând, din informațiile pe care le am, confirmate de surse din CNSAS, acreditarea ca cercetător a lui Mădălin Hodor s-a făcut pentru cercetarea unui cu totul alt dosar decât cel publicat în Revista 22. Cu alte cuvinte, Hodor a cerut să aibă acces la Dosarul 0225, dar a luat din Arhiva CNSAS Dosarul 0522 (cotele sunt inventate) și l-a publicat.
Caz penal!
Legea CNSAS: "Traficarea şi darea spre publicitate, de către personalul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a unor date sau informaţii din dosare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."
În al patrulea rând, "Evenimentul Zilei" a solicitat stenograma ultimei ședințe a CNSAS pentru a vedea care au fost punctele de vedere exprimate de către cei chemați și plătiți să facă lumină în arhivele fostei Securități. Înțeleg că s-a aprobat, dar s-a mai cerut un punct de vedere al Direcției Juridice. O tentativă de a bloca accesul presei la mușamalizarea cazului Hodor.
Pe această cale, vreau să-i anunț pe toți interesați că "Evenimentul Zilei" va cere de acum toate stenogramele discuțiilor din Colegiul CNSAS, va face toate demersurile legale pentru a le obține.
P.S. Am uitat să menționez că pe lista publicată de "istoricul" Hodor în dreptul numelui lui Ioan Aurel Pop apărea un NU cât se poate de vizibil. Pe care, în buna tradiție istoriografică de la care s-a adăpat, Mădălin Hodor nu l-a menționat nici un moment.
Recomandările noastre
