Grigore Cartianu: "Nu putem ramane la stadiul de a-l compatimi pe micutul orfan si de a-i admira tatal. Eroul din Dabuleni merita mai mult!"

Nu intalnim eroi la tot pasul. Nu avem privilegiul de a consemna gesturi admirabile in fiecare zi. Solidaritatea si generozitatea sunt flori rare, care nu cresc pe toate drumurile. Tocmai de aceea, atunci cand ne intersectam destinele cu oameni admirabili, merita sa zicem: jos palaria!

Un pensionar din Covasna si un licean din Arges au gasit cate un saculet plin cu bani si l-au inapoiat pagubasului. Un pompier a intrat in maruntaiele pamantului pentru a scoate copilul cazut intr-un put de zece metri, la marginea Capitalei. Un barbat din Dabuleni, patria pepenilor din Oltenia, a salvat de la inec un baiat de 11 ani. Pe salvator nu l-a mai salvat insa nimeni.

Stop! In acest din urma caz nu mai e suficient sa zicem jos palaria! In urma lui Aurel Zamfir - mort in floarea varstei, la 25 de ani - au ramas o sotie si un copil de un an si jumatate. Dincolo de durerea pricinuita familiei, gestul eroic al lui Aurel a creat si un caz social: femeia si baietelul nu prea au din ce sa traiasca. Deocamdata ii sustin rudele, dar aceasta nu este o garantie pe termen lung. Nadejdea familiei Zamfir era Aurel, insa firul vietii acestuia s-a rupt brutal. Un copil a ramas orfan pentru ca altul a fost salvat.

Acum e randul nostru! Nu putem ramane la stadiul de a-l compatimi pe micut si de a-i admira tatal. Trebuie sa mergem mai departe. Solidaritatea ingereasca a lui Aurel Zamfir cu baiatul care striga disperat dupa ajutor, din apele involburate ale canalului de irigatii, merita o solidaritate pe masura din partea noastra. Pe Aurel Zamfir nu-l mai putem ajuta cu nimic, insa ii putem ajuta familia.

De aceea, „Evenimentul zilei” va demara saptamana viitoare o campanie de strangere de fonduri, cu scop precis: sustinerea familiei Zamfir din Dabuleni. Banii adunati in conturile ce vor fi deschise la BCR vor fi transformati intr-o renta de care Stefanita - orfanul lui Aurel - va beneficia pana la majorat, adica pana cand va implini 18 ani. Acesta este modul in care ne putem arata recunostinta fata de un om care si-a dat viata pentru a salva un copil. Acum este randul nostru sa-i salvam copilul!

Recunosc, acest caz m-a impresionat pana la lacrimi. Si tot pana la lacrimi m-a mahnit un mesaj venit din eter: ce te agiti atata, domn’e, nu vezi ca sunt tigani?!

Si ce daca X este tigan?! Nu ma intereseaza! Si ce daca Y este evreu?! Nu ma intereseaza! Si ce daca Z este maghiar, armean, rus, sarb, turc, tatar, lipovean sau zimbabwean?! Nu ma intereseaza!

In schimb, ma intereseaza daca X, Y sau Z este OM. Ce face si cum se comporta, nu care-i sunt ADN-ul, originea etnica si culoarea pielii. Vocii din eter, inainte de a o expedia definitiv, i-am spus doar atat: poate n-ai aflat, dar „tiganul” a murit salvand un roman! Pe vremea lui Ceasca am cunoscut un patriot care striga in gura mare, sa-l auda tot satul: „Traiesc plenar mandria de a fi roman!”. Apoi se imbata ca porcul, isi batea nevasta, trimitea copiii la sapa, iar el, patriotul, tragea un pui de somn, caci trebuia sa fie odihnit dupa lasarea intunericului, cand pleca prin sat sa fure gaini.

Intre timp am intrat in secolul XXI, un secol care - parafrazand o vorba celebra - va fi al omeniei sau nu va fi deloc.

Cititi si:

Salvatorul Aurel Zamfir a fost inmormatat

Familia disperata a eroului din Dabuleni

Tiganul Aurel a murit ca sa salveze un copil roman