Florian Bichir: "A fi declarativ liberal, dintr-o nostalgie a istoriei- "noi cu Bratienii am facut Romania Mare"-, si a fi anti-Basescu nu-i de ajuns."
Cazurile Decebal Traian Remes, Tudor Chiuariu si Norica Nicolai demonstreaza o criza de cadre a liberalilor. Nu degeaba, dupa alegerile europarlamentare, Calin Popescu-Tariceanu anunta ca portile PNL se deschid pentru oamenii valorosi. Simtea si el ca liberalii au ajuns la fundul sacului in ceea ce priveste oamenii de valoare, personalitatile.
Criza liberala este insa mult mai veche si mai profunda, iar cei din PNL se fac ca nu o pricep. E vorba despre absenta unei ideologii dupa 1990, iar partidul sufera. „Interzis ca miscare politica dupa 1947, renascut in 1989, liberalismul romanesc isi asteapta inca doctrinarii. In ultimii ani, republicarea lui Zeletin si seria de traduceri indeosebi din liberalismul civic francez nu acopera golul doctrinar liberal. Din deficitul doctrinar s-au nascut probabil acele confuzii reflectate de evolutia inconsistenta a miscarii liberale din Romania. Daca exista o criza a liberalismului la noi, acesta este o criza de identitate”, scrie Ionel Nicu Sava, in „Doctrine si partide politice europene”.
In prezent, liberalii se multumesc sa jongleze in jurul doctrinei din secolul al XIX-lea, „Prin noi insine”, a Bratienilor sau a modului de gandire liberal, ceea ce aduce mai mult a sistem filosofic, decat a ideologie. Credo-ul liberal: suprematia libertatii este dincolo de orice compromis, libertatea este mai presus de orice, nu este de ajuns. De altfel, liberalii se zbat intr-un neant ideologic pentru ca liberalismul s-a nascut ca o doctrina „impotriva”, opusa feudalismului, clericalismului etc. Nicolas Russellier explica foarte bine paradigma in care se complac liberalii: „Liberalii stiu cel mai bine ce nu vor decat ce isi doresc”.
Aceasta este marea problema a liberalismului, pentru ca nu exista un ganditor liberal roman autentic. Dupa Dan Amedeo Lazarescu, care reprezenta istoria, continuitatea, liberalii se confunda cu un grup de oameni de afaceri. Or, din acest punct de vedere, exista pesedisti, oameni de afaceri, care actioneaza mult mai liberal, decat tot PNL-ul. Lipsa unui concept, a unui program de sorginte liberala s-a vazut in aceste zile, cand premierul Tariceanu a avut indelungi convorbiri cu guvernatorul Mugur Isarescu, pentru ca economia romaneasca are suflul unui TBC-ist.
A fi declarativ liberal, dintr-o nostalgie a istoriei - „noi cu Bratienii am facut Romania Mare” - si a fi anti-Basescu nu-i de ajuns. Aceasta-i definitia liberalului roman de azi: antibasescian prin excelenta si adeptul radical al libertatii. Or, asta nu-i program. Mai ales cand esti la guvernare! Iar deciziile de moment, unele populist-stangiste, nu pot tine loc de strategie, de un plan coerent.
Daca nu va reusi in termenul cel mai scurt sa se cristalizeze doctrinar, PNL-ul va fi perceput ca un grup de interese al unor oameni de afaceri. Un fel de SRL sau de firma de lobby, nicidecum a formatiune politica. Provocarea este si mai mare cu cat liberalismul nu mai joaca un rol important in Uniunea Europeana. Sansa liberalismului pe batranul continent a reprezentat-o tocmai caderea Cortinei de Fier, pentru ca spatiul estic a imbratisat imediat o ideologie, care in Occident a ajuns un mod de viata.