Prăznuită pe 14 ianuarie, Sfânta Nina s-a născut în Capadocia în jurul anului 290. Tatăl, Zabulon, era general roman și rudă cu Sfântul Gheorghe, iar mama era sora Patriarhului Juvenalie al Ierusalimului.
Când Nina împlinește 12 ani, părinții ei se mută la Ierusalim, unde devin monahi: tatăl ascet în pustie, mama, îngrijind de bolnavi și suferinzi. Copila este dată în grija stareței Niofora.
Cu binecuvântarea unchiului ei, Juvenalie, Nina pleacă după câțiva ani în Armenia și Iviriei (Georgia), pentru a se închina la Giulgiul lui Hristos care se afla în capitala ivrită Mtshketa.
Intră în anturajul regelui Mirian și săvârșește multe minuni: convertește la creștinism pe șeful sinagogii, Abiatar, o vindecă pe regina Nana care era demonizată, îi redă vederea regelui care se creștinează.
Trece la cele veșnice pe 14 ianuarie 338 și este înmormânată la Mănăstirea Bodbe din Kakheti. Crucea de pe mormânt, din ramuri de viță-de-vie prinse cu șuvițe din părul sfintei, devine simbolul creștinătății georgiene.