Vin vremuri grele pentru politicienii noștri. În special pentru cei corupți. Și mai grele decât până acum. Scandalul centrelor de detenție ale CIA a fost detonat zilele trecute peste Ocean de Comisia pentru Informații a Senatului SUA, o entitate extrem de eficientă în controlul celor mai puternice servicii secrete din lume, care nu s-a dat în lături de la elucidarea multor mistere de-a lungul istoriei. Acest scandal va avea, cu siguranță, unde de șoc și în România. Așa cum a avut și Dosarul ”Microsoft”, așa cum ne așteptăm să aibă și Dosarul ”EADS”.

Revista ”Forbes” a scris că "CIA a oferit milioane de dolari în numerar unor oficiali din cadrul unor guverne străine". România a găzduit, potrivit informațiilor publicate în presă, un astfel de centru de detenție. În  consecință, oficialii români au primit bani. Întrebarea este cine? Dacă luăm în considerare că operațiunea a fost strict secretă putem trage concluzia că banii au ajuns la oameni importanți din serviciile secrete românești și la afaceriști în relații apropiate cu Structurile.

Valul de imagine negativă ale scandalului va atinge și serviciile românești. Nu în integralitatea lor, probabil, ci o anumită parte a serviciilor. Partea rămasă nereformată. Percepția negativă a opiniei publice din România în legătură cu aceste structure va fi amplificată se faptul că în 2002, când CIA a semnat un acord cu o instituţie decizională de rang înalt din România (neidentificată în versiunea publică a raportului senatorilor americani) pentru găzduirea unei închisori secrete, servicile autohtone erau pline de corupți. Mai précis, erau la dispoziția lui SOV. Cel puțin SRI-ul condus de Radu Timofte era.

Scandalul CIA se suprapune în România peste o perioadă în care serviciile secrete au fost tîrîte în scandaluri politice de amploare în legătură cu care mai avem multe lucruri de lămurit. Nu știm totul despre scandalul Victor Ponta- ofițer acoperit, despre implicarea lui Meleșcanu, despre operațiunea de filaj a Alinei Bica și folosirea unor informații în campania electorala împotriva Elenei Udrea. Etcetera, etcetera…

După 22 decembrie, când își va termina mandatul, Traian Băsescu a promis că va face lumină asupra acestor probleme. Dacă se va dovedi că anumite grupări din serviciile secrete s-au implicat în lupta prezidențială este grav. Dacă au făcut-o, scopul lor a fost de a-l sprijini pe Victor Ponta, ofițer SIE în perioada 1997- 2001, potrivit acuzațiilor președintelui. De ce s-au implicat în bătălia politică? Pentru că serviciile secrete nu acceptă să piardă din influență. Mai mult, vor să și-o extindă, în lipsa unui control civil efficient.

Au apărut déjà primele semne că serviciile nu sunt dispuse să cedeze din influența lor în ceea ce privește lupta anticorupție. Iată ce declara Traian Băsescu în legătură cu această chestiune:  „Dar sunt oameni de afaceri care fac ilegalităţi, sunt oameni politici care fac ilegalităţi. Acele dosare se află şi la servicii înainte de a ajunge la parchete. Deci, tocmai importanţei pe care o au în viaţa socială, în securitatea naţională. Trebuie crescută puţin transparentizarea. Pentru că vă dau un exemplu. Dacă aţi observat la toate marile acţiuni ale DNA apare dedesubt: cu sprijinul SRI. Acest lucru a avut un impact uriaş asupra mediului de afaceri. Sunt convins că toţi se gândesc: stai frate, la SRI trebuie să fiu atent, nu, înainte de a fi atent la ce mi se întâmplă la Parchet.”

Înainte de a ajunge la Parchet, dovezile săvârșirii unor ilegalități ajung la SRI, pentru că SRI realizează interceptările. În lupta anticorupție, SRI e mai influent decât DNA. La fel de adevărat este că serviciul secret începe să-și piardă din influență. Mai nou, lupta anticorupție este alimentată de plângerile venite de la cetățeni, nu de la SRI. Am aflat asta de la Codruța Kovesi, în 26 noiembrie. Procurorul- șef al DNA a spus că, în 2014, doar 17% din dosarele înregistrate la DNA au avut la bază o sesizare din oficiu pe baza informațiilor din mass-media, a anchetelor jurnalistice sau primite de la serviciile de informații, iar cea mai mare parte a sesizărilor a venit de la cetățeni și instituții publice, altele decât serviciile de informații. Este firesc. Populația a căpătat din ce în ce mai multă încredere în Justiție și a început să o ajute.

Pe fondul creșterii influenței procurorilor, a apărut nevoia ca aceștia să aibă același nivel de acces la informații precum ofițerii SRI. Curtea Constituțională i-a ajutat pe procurori, când a analizat celebra Lege a cartelelor pre-pay, fapt ce a stârnit reacția adversă a unor exponenți ai Sistemului. Cum bine remarca Cristian Ghinea în „Dilema veche”, numărul din 2-8 octombrie, ”ce au făcut Daniel Morar şi Curtea Constituţională prin decizia privind legea poreclită <<Big Brother>> a fost să egalizeze nivelul de acces la date al ofiţerilor de informaţii cu cel al magistraţilor.” ”Pînă acum, aveam o reglementare foarte clară a modului în care procurorii pot accesa bazele de date privind comunicaţiile (cine cu cine a vorbit, a nu se confunda cu mandatele de ascultare), în timp ce nu aveam reglementări pentru accesul la aceleaşi date al ofiţerilor din servicii. Practic, un procuror-şef DNA avea reglementări şi restricţii (binevenite) în a accesa datele, pe cînd un locotenent SRI putea face ce dorea el şi ofiţerii superiori”, scrie Ghinea. O alte observație important în context a lui Ghinea este aceea că ”nici măcar judecătorii care acordă mandatele tuturor celorlalţi care au acces, cu excepţia SRI”.

Încet-încet, lupta anticorupție va ajunge și la firmele ocrotite de serviciile secrete. Este inevitabil. Este necesar, pentru că serviciile au și ele corupții lor, pe care-I protejează. Cum altfel se explică faptul că niște politicieni suspectați de corupție, despre care s-au scris mii de articole, nu pățesc nimic. Serviciile au pârghii să-I protejeze, nelivrând procurorilor informații despre faptele lor. Dacă, în perioada următoare,  controlul civil asupra serviciilor secrete, prin transparentizarea activității acestora, nu se va produce, cum vom ști dacă serviciile sunt sau nu corupte,   sau dacă își protejează sau nu corupții? Vom fi nevoiți să ne bazăm pe cuvântul de onoare al SRI? În nicio țară democratică nu se întâmplă acest lucru.

”E în fibra oricărui serviciu să își extindă capacitatea de a controla cât mai mult, uitați-vă și în SUA și în alte țări, unde s-au constatat abuzuri", spunea Traian Băsescu, în intervenția publică în care a insistat pe întărirea controlului asupra serviciilor de informații. Păi ne uităm, domnule președinte. Peste Ocean, Comisia senatorială pentru Informații tocmai a scos la iveală abuzuri în tratarea suspecților de terorism. E limpede. Dacă în țara cu cea mai puternică democrație din lume, serviciile fac asta, ce se întâmplă în România, unde controlul asupra serviciilor este o glumă? O întrebare retorică.

În acest context, nu cred că întărirea serviciilor e cea mai bună idee. Cel puțin nu în acest moment. Nu înainte de a ne asigura dacă serviciile sunt curate în proporție de 100%. Unificarea SRI și SIE, ipoteză lansată de actualul director al SRI, George Maior, ar trebui dezbătută mai târziu. „Pentru a avea un sistem de informaţii eficient în secolul 21 este nevoie pe de o parte de o organizare mai bună şi cred că cele două servicii de informaţii, SIE şi SRI, trebuie să coopereze mai mult în acest sens. Eu am îndrăznit o părere personală, invalidată nicidecum politic, că într-o ţară ca România o fuziune, o unificare ar fi cel mai bun model prin care am putea fi mai eficienţi decât suntem în acest sens, dar acest lucru nu ţine de mine, ţine de o opinie profesională şi de voinţa politică. Nu este nimic controversat în acest lucru şi a discuta despre aceste probleme în viitor”, a afirmat Maior. Dacă unim servicile le facem mai puternice, ori scopul actual nu este întărirea lor, ci un control mai eficient.

În plus, de ce să unim serviciile secrete, când avem o Comunitate de Informații menită să strângă date informații de la toate structurile și să livreze beneficiarilor legali sinteze și analize de calitate? Un lucru ar trebui însă făcut: desființarea DIPI, serviciul secret al Ministerului de Interne, imposibil de controlat.