Este vorba despre colacul secuiesc glazurat cu zahăr ars, despre care puțini știu că are...rude în mai multe țări din Europa.

Albert Zoltan, coordonatorul Asociației pentru Dezvoltarea Turismului Covasna, a declarat pentru Agerpres că pe data de 9 mai, de Ziua Europei, la Sfântu Gheorghe va fi organizat un festival internațional dedicat colacului secuiesc, la care vor putea fi gustate și preparatele înrudite cu colacul secuiesc.

Printre altele, Asociația pentru Dezvoltarea Turismului din cadrul Consiliului Județean Covasna, împreună cu Centrul de Informare Europe Direct, a editat recent o carte în limba maghiară despre colacul secuiesc, în care sunt prezentate și produsele amintite, la capitolul ''Preparate similare''.

Prima atestare

''Kurtos'' în limba maghiară înseamnă burlan sau horn și este evident că denumirea provine de la asemănarea cu aceste obiecte. Ingredientele de bază ale colacului secuiesc, conform rețetei tradiționale, sunt zahăr, făină de grâu, unt, lapte, ouă, drojdie și sare, precum și nucă măcinată sau tocată, migdale, scorțișoară și zahăr vanilat pentru glazură, iar regula este ca acesta să fie copt direct pe jar.

Potrivit lui Albert Yoltan, prima atestare documentară a kurtos-ului datează din 1450, iar prima rețetă cunoscută este din 1784, cea a contesei Mikes Maria din Zăbala. Dar se presupune că produsul ar avea origini mai vechi.

''Se spune că povestea kurtos-ului a pornit pe vremea când tătarii au invadat Transilvania, iar oamenii s-au refugiat în peșteri. Tătarii au așteptat știind că aceștia vor ieși atunci când hrana li se va termina, dar cei din peșteră au făcut din ce mai aveau un fel de cozonac pe băț pe care l-au pus afară pentru păsări, dorind să arate astfel că mai au încă destulă mâncare. Tătarii au zis că nu are rost să aștepte și au plecat. Asta ar fi pe scurt povestea'', a declarat Albert Zoltan.

Puţin diferit

Printre „rudele” colacului secuiesc se numără Baumkuchen, o specialitate răspândită în Germania, care conține aproape aceleași ingrediente de bază ca și kurtos-ul, dar care are un mod de preparare puțin diferit.

Aluatul se coace tot pe rotisor, dar în mai multe straturi suprapuse, astfel încât în interiorul prăjiturii se formează inele subțiri, asemenea celor de pe trunchiurile copacilor. Din acest motiv i se spune ''Tortul copac''. Colacul se taie în bucăți mai mici sau mai mari, după preferințe, și se afundă într-o baie de ciocolată sau în diverse alte glazuri.

O altă specialitate înrudită cu colacul secuiesc este Sakotis, Gâteau a la broche sau Sekacz, cum i se mai spune, un desert popular în Lituania, Franța și Polonia. Aluatul așezat pe un rotisor conic se coace în mai multe straturi succesive, iar acesta trebuie să fie mai vâscos pentru a putea forma ''stalactite'' prin picurare. Lituanienii o prepară în special în perioada sărbătorilor de iarnă, fiindcă are forma unui brăduț cu multe ramificații.

O prăjitură

Prugeltorte sau Prugelkrapfen este o prăjitură comună în Austria, în special în satele tiroleze. Se prepară un lichid vâscos care să poată fi turnat pe rotisor, iar, pe măsură ce se coace, se pun alte straturi succesive deasupra coajei și se prăjește încet până capătă dimensiunea dorită.

Spettekaka se prepară în Sudul Suediei, iar principala deosebire în ceea ce privește ingredientele este făina de cartofi în locul celei de grâu. Toată suprafața rotisorului se învelește cu fire subțiri de aluat moale, iar procedura se poate repeta chiar și de zece ori. Rezultă în final o prăjitură spectaculoasă, un cilindru cu o structură poroasă, destul de uscată, deasupra căreia se toarnă de obicei glazură de zahăr.

Trdlo, Trdelnik sau Trdelnice este o delicatesă destul de răspândită în Cehia și Slovacia, care se face dintr-un aluat cu drojdie relativ gros și dulce. Înainte de coacere, aluatul înfășurat pe un făcăleț din lemn este acoperit cu albuș de ou bătut sau cu albuș amestecat cu apă și tăvălit prin zahăr, nucă pisată, migdale sau sâmburi de caisă măcinați, prin urmare crusta care se formează la copt este mai puțin netedă decât la kurtoskalacs, iar zahărul e mai puțin caramelizat. La final, colacul se taie felii și se pudrează din belșug cu zahăr vanilat.

Baumstriezel este popular în satele săsești din Transilvania și se prepară, de regulă, la fel ca și colacul secuiesc. Aluatul este ''tors'' pe un butuc de lemn în fâșii lungi, dar unele gospodine preferă să-l facă dintr-o singură bucată, adică să întindă o foaie ca de plăcintă și să o așeze în jurul unui făcăleț.