Atunci, pe 16 seara, au avut loc primele ciocniri cu soldații și primele arestări. O cincime din cei reținuți erau informatorii Securității. Poetul Ion Monoran, primul timișorean care a scandat lozinci anti-Ceașușescu a povestit, înainte să moară, teribilele momente din acea zi

Revoluția din Decembrie 1989 a început sâmbătă, 16 decembrie, seara. Dupăamiaza zilei de 16 decembrie 1989 este considerată punctul de întoarcere a mișcării „pro- Tokes” împotriva regimului comunist. Mărturia lui Adrian Kali, revoluționar ajuns între timp profesor de istorie, limpezește starea de fapte: „Acesta ( n.r. Tokes) a ieșit la geam, a mulțumit pentru sprijin și a rugat să nu-i facem probleme. În acest timp, prietenul meu a strigat „Jos Ceaușescu!”, iar noi am scandat „Libertate! Libertate!”. Tokes a apelat încă odată să nu-i facem probleme, spunând că soției i se face rău”. Tot ce dorea pastorul era să rămână preot la Timișoara, iar acest lucru îl obținuse, o zi mai devreme, de la primarul Moț.

Revoluția a început cu Hora Unirii

De dimineață se simțea tensiunea, povestea poetul Ion Monoran, decedat în 1993, primul timișorean care l-a huiduit pe Ceaușescu.

„Am ajuns în Piața Maria în jurul orelor 18:30 – 19.00. În jurul casei pastorului Tokes nu se aflau mai mult de 250 de persoane. Le-am spus: «Trebuie să facem ceva, dar avem nevoie de lideri, altfel vom avea soarta celor de la Brașov, din 1987!». Pentru a-i atrage și pe cei care nu îndrăzneau să se apropie din cauza Securității, am început să cântăm Hora Unirii și lozinci precum «Libertate! » și «Români, veniți cu noi!». Lumea a început să se adune și le-am spus: «Să oprim tramvaiele, pentru a fi cât mai mulți, iar apoi să mergem cu toții la Comitetul Județean de Partid!»”, povestea, înainte să moară, poetul Ion Monoran.

De la pro-Tokes la anti-Ceaușescu

„Mai mulți «cetățeni de bine» m-au legitimat, iar unul mi-a spus: «Ai să vezi tu ce pățești, pletosule». După ce m-am legitimat, am spus «Noi, totuși vom opri tramvaiele! ». Am oprit primul tramvai care venea dinspre Gara de Nord. Vatmanul, un tânăr în costum de blugi - a început să plângă și să ne roage să-l lăsăm să plece. Ni s-au alăturat toți călătorii. Am oprit și cel de-al doilea tramvai, care venea din sens opus. În câteva minute s-au strîns în jur de 800-1.000 de persoane. Mulțimea, - care a început să strige: «Libertate!», «Vrem căldură!», «Vrem mâncare la copii!» - uitase de Tokes”, a povestit, într-un memoriu- document transmis de Radio Timișoara, poetul Ion Monoran, primul român care a strigat, la Timișoara „Jos Ceaușescu!”. Un cunoscut al poetului s-a urcat pe tramvai și a strigat: „Mă numesc Daniel Zăgănescu! Scandați cu mine «Jos Ceaușescu!»”. „S-a făcut liniște, după care întreaga piață s-a umplut de un vacarm de nedescris”, mai amintea Monoran. Era sâmbătă seara și Revoluția anticomunistă începuse.

Apă și gaze împotriva manifestanților

Mulțimea a plecat către Comitetul Județean de Partid, dar nu prin centru. Acolo oamenii erau așteptați de o mașină de pompieri. Scutierii au folosit lacrimogene, în timp ce protestatarii doborau secera și ciocanul și un steag al PCR. S-au format multe coloane care au pornit spre cartiere. Studenții fuseseră închiși în cămine de securiști. Planul era simplu: trebuia ajuns în cartierele muncitorești și la fabrici, pentru a chema oamenii, a doua zi, la Catedrală. Trei camioane militare și o unitate de soldați au încercat să blocheze coloana fără succes, iar în zona Pieței Dacia au avut loc altercații cu trupele antitero.

20% din arestați erau informatori ai Securității

La orele 23,00 și Piața Maria fusese evacuată în întregime. Forțele de represiune foloseau bastoane, gaze lacrimogene și petarde. Timișorenii rispostau cu pietre. Au urmat arestări. Comandanții Securității au avut o mare surpriză. „Pe măsură ce îi prindeam, ne confruntam cu o situație incredibilă. Cel puțin 20% din cei prinși seara și noaptea, la primele asalturi, erau informatori ai Securității și Miliției, colaboratori din rețele (…). Numai eu am eliberat cinci!”, a relatat, ulterior, Nicolae Mavru, fotul șef al Filajului Securității Timiș.

Arestații care nu erau sub acoperire, au fost duși la Miliție, Securitate și Penitenciar, anchetați și, mulți dintre ei, torturați. În cursul nopții de 16 spre 17 decembrie Tokes a fost ridicat din locuința de serviciu, toate ieșirile din oraș au fost blocate, iar Timișoara a fost izolată de restul țării.

După 25 de ani, Primăria Timișoara îl omagiază pe poetul care a strigat atunci „Jos Ceaușescu”, amplasând, în zonă, un bust al său, din bronz.

,,Agentul Tokes” era propus pentru arestare încă din septembrie 1989

În decembrie 1989, Securitatea avea foarte multe date care dovedeau faptul ca pastorul Laszlo Tokes era apropiat al unor grupări de la Budapesta, așa cum se menționează în cartea „Istoria Loviturilor de Stat în România”, scrisă de istoricul Alex Mihai Stoenescu. De altfel, Securitatea a înaintat propunerea de arestare a pastorului încă din septembrie 1989 și făcea dovada faptului că Tokes ducea „o activitate antistatală și antiromânească în străinătate”.

„Pastorul folosea o rețea de enoriași, credincioși din alte localități, cetățeni români de etnie maghiară, agenți maghiari pentru a culege informații din țară pe care le transmitea legăturilor sale venite din Ungaria, se precizează în cartea lui Stoenescu. Informațiile venite de la Tokes erau folosite de organizațiile iredentiste care le făceau publice, în ziare și televiziuni, și susțineau o campanie împotriva României.

Un episod aparent banal, dar foarte important în acest context, se petrece între 11 și 15 decembrie, atunci când un adept al lui Tokes sparge geamul locuinței pastorului, filată de Securitate. Chiar dacă știa cine a spart geamul, Laszo Tokes încearcă o diversiune și reclama faptul că Securitatea a vrut să-l țină în frig”...

Colaborarea prostească dintre Securitate și autoritățile locale

În dimineața zilei de 16 decembrie are loc prima criză a gestionării situației din strada Timotei Cipariu, din Timișoara, acolo unde locuia pastorul Laszlo Tokes. Este vorba de colaborarea prostească dintre autoritățile locale și Securitate. Ca să facă „liniște” în fața casei lui Tokes, acolo unde se presupunea că sunt mulți iredentiști, primarul Petre Moț trimite la adresa maghiarului aproximativ 60-70 de sindicaliști. La fața locului erau deja câțiva securiști, iar autoritățile formau acum, singure, un grup de aproximativ 100 de persoane, care nu era altceva decât un magnet pentru curioși. Așa cum Stoenescu amintește, locuința lui Tokes se afla întro zonă unde, foarte aproape era un nod de tramvaie, care la orele prânzului transportau muncitorii. Mulți dintre trecători s-au oprit „să caște gura” la mulțimea din fața casei pastorului, asta dintr- o coordonare extrem de prostească dintre autoritățile locale și Securitate.

Cronologia zilei de 16 decembrie. Cum a explodat mulțimea la Timișoara

● În dimineața zilei de 16 decembrie, între orele 08.00 și 10.00, Dictatorul îl sună pe prim-secretarul Radu Bălan și îi ordonă să-l evacueze imediat pe pastor. Bălan refuză ordinul lui Ceușescu, invocând faptul că nu există încă o hotărâre judecătorească executabilă.

● Orele 11.00, Timișoara. Apar primele tensiuni între membri ai aparatului de partid. Lui Bălan i se reproșează că nu pune în aplicare ordinul lui Ceaușescu.

● Orele 14.00, București. La cabinetul lui Ceaușescu vine generalul Vlad și cei doi stabilesc detaliile celebrei vizite în Iran.

● Orele 16.00, Timișoara. În fața casei lui Tokes se strâng 60-70 de persoane, sindicaliști veniți să-i împrăștie pe eventualii susținători ai pastorului.

● Orele 17.00. Decizia stupidă a autorităților de a trimite securiști și sindicaliști la casa pastorului are reversul medaliei. Până la această oră, se strâng încă 200 de persoane, curioși atrași de mulțimea formată din oamenii trimiși de autorități.

● Orele 17.30. Speriat de faptul că în fața casei se striga ,,Libertate!” și considera că asta este o provocare pentru Securitate, Tokes iese la fereastră și îi îndeamnă pe manifestanți să plece.

● Între orele 17.30 și 18.00. Apare primul ordin de scoatere a armatei pe străzile din Timișoara, venit de la Ceaușescu. Din nou, Bălan se opune!

● Orele 20.00. Ceaușescu dă ordin să se folosească forța și se strigă pentru prima dată ,,Jos Ceușescu!”

● Orele 21.00. Protestatarii se îndreaptă către Comitetul Județean de Partid. Doi tineri reușesc să rupă însemnele comunismului de pe zidul CJ al PCR.

● Orele 22.00. Se declară stare de alertă la Timișoara

● Noaptea de 16 spre 17 decembrie. Departamentul Securității Statului trimite spre Timișoara un tren special cu un grup de ofițeri condus de generalul Emil Macri.