Un pui de țigan, născut în România, se zbate între viață și moarte. L-au torturat niște cetățeni europeni de etnie franceză. Dacă-i prindem pe torționari ce facem cu ei? Pentru naziștii germani a fost un Nurnberg
Pierrefite-sur-Seine e o comună în Marea Insulă a Franței, un orășel de mărimea unui târgușor, de care n-am fi aflat dacă n-ar fi ajuns un citoyen rrom mai mult mort decât viu la spital, săptămâna aceasta, linșat de o gașcă de „viteji”. Pentru că indubitabil asta au fost, niște gardieni onești ai civilizației occidentale și integralismului multicultural francez, bărbați adevărați, toți muc și sfârc, hotărâți să dea un mesaj tuturor cambrioleur-ilor țigani comunitari (des tzigaines în franceza lui Voltaire, în original). Și ca niște bărbați adevărați au bătut cu sălbăticie un copil și l-au abandonat într-un căruț de supermarche. Adevărul e că de la Charlemagne încoace a fost nevoie de un mileniu și ceva de civilizație, de-o Revoluție cu „libertate, egalitate, fraternitate” ca slogan și alte astfel de moțisme ca națiunea franceză să ajungă la un asemenea rafinament umanist. Și mai gogonat, în articolul original din Le Parisien, este tonul corect politic adoptat de jurnaliștii care iau reacții privind întâmplarea, anume că – potrivit ONG-urilor care luptă contra discriminării și rasismului – s-au înmulțit actele de agresiune asupra „cetățenilor romi”.
Să te bucuri de drepturi și de crime
Cine are curiozitatea să deschidă enciclopedia Larousse – pe care o citește tot micul bourgeois din Pierrefite-sur-Seine ca să-și cimenteze educația elementară câștigată la 12 clase plus profesională – va găsi în dreptul cuvântului citoyen o poveste interesantă despre cetățenie (fr): „la jouissance de l'ensemble des droits privés et publics qui constituent le statut des membres d'un État donné qui les reconnaît comme tells”. Opinăm că acest fragment trebuie redat în original, pe limba lui Racine și-a lui Apollinaire, pentru că sună atât de frumos! În românește n-ar suna la fel de frumos. Adică să fii cetățean înseamnă să te bucuri de ansamblul tuturor drepturilor private și publice care constituie statutul de membru al unui stat oarecare care le recunoaște ca atare.
Ne puteți urmări și pe Google News
Oameni fără niciun Dumnezeu
Nu există cetățeni romi pentru că nu există un Stat rrom. Există etnici romi care trăiesc, de mai bine de 1000 de ani, prin diverse cătunuri și cu diverse proveniențe. În unele țări au fost liberi artizani și pasageri pitorești ai pensulei vreunui pictor curios de exoticul gitanului. Țigani francezi, țigani spanioli, italieni, șamd. În alte țări, mai împovărate de cultul Domnului și trupul Christului, pe unde mai trăiau voivozi mici la stat mare la sfat și degrabă vărsătorii de sânge destinul țiganului a fost de rob, de slugă sau de argat. Sute de ani au stat țiganii, neam și trib și șatră și cort, pe pământuri mănăstirești și conace de boieri cu frică de Dumnezeu. Unde țiganii n-aveau nici un Dumnezeu. Deci n-avea sens să-ți fie frică. La noi, în Regatul care-a devenit apoi România, a fost nevoie de un Mihail Kogălniceanu să fie eliberați romii din robie și-apoi de-un Cioabă bătrânul să-i aducă înapoi pe calea etniei după ce mașinăriile de propagandă comunistă au reușit să le distrugă identitatea culturală. Pentru că în comunism țiganii n-au fost etnie. Au fost țigani. O minoritate socială de asimilat, nu de integrat. Omul nou, în comunism, era rebotezat în Noul Stat, tată pentru toți purificații. Corcitul n-avea ce să caute printre ei.
Un nou vânt nazist. Tot din Vest
A fost nevoie de 50 de ani de bolșevism sinistru. De-o primăvară însângerată la Praga în 68 și de frumoasă eră a soixanthuitarzilor. A fost nevoie de Tienanmen. De zidul Berlinului. De prăbușirea Uniunii Sovietice. De 17 ani nenorociți de ani de așteptări, de umilințe, de stat cu cușma în mână la poarta suzeranilor occidentali să ne renaștem în ceea ce-am fost dintotdeauna, des citoyens européens, cetățeni europeni cu aceleași drepturi ca orice neamț, francez or italian. A fost nevoie de un sfert de secol de transformări ale României din colonia lui Brejnev într-o țară cu minimă aparență de libertate și civilizație să vină o bandă de huligani din abația Saint Denis să linșeze un cetățean român liber de etnie rromă, un copil de naționalitate română și etnie rrom. Nu importă dacă era cambrioleur or ba! Și să facă asta în patria care-a născut, ideologic, umanismul. Umanism făcut ferfeniță de doctrina Sarkozy și noul vânt nazist care bate dinspre Vest, Vestul veșnic flămând de petrol rusesc și de sânge proaspăt intelectual central- și est-european, Vest veșnic pervers în a ne aduce aminte românilor că suntem, până la urmă, ușor de confundat, ce mi-e rom ce mi-e roumain.
Problema țiganilor aparține Europei!
Ei bine nu, messieurs et mes dames. Rușine, țară a lui Balzac! Rușine, neam al lui Victor Hugo! În ziua în care un copil francez va fi linșat la București sunt curios ce va face ambasadorul Franței de prin mahalaua noastră. Poate ne vom aduce aminte de vitriolantele remarci ale primarului din Pierrefite-sur-Seine care în loc să își pună lesa pe enoriași s-a plâns că primăria pariziană nu i-a dat mai multe ”mijloce”. Mijloace să ce, monsieur le maire? Că statul francez a cheltuit pe integrarea minorităților vreo 400 de milioane de Euro care s-au dus în fluturași și repatrieri în timp ce României i se bătea obrazul că nu închide granițele pentru minoritarii rromi. Ca și cum problema rromă ar aparține României și nu Europei și lumii din care facem toți parte!
Parteneri strategici și francofili
Bucureștiul a știut, pe vremea ministrului Cioroianu, când lucruri sinistru similare s-au petrecut în Italia, să propună ca țiganii să fie trimiși undeva departe, în Africa. Atât de mare ne-a fost limba cu care-am curățat pantoful Stăpânului pentru că atunci, proaspăt acceptați în Uniunea Europeană, ne-am fi vândut și splina pentru un bănuț de pus deoparte. Dar lucrurile s-au schimbat. Astăzi, România ține granița de Est a UE în timp ce monsieur Hollande declară inacceptabilă politica dusă de Vladimir Putin. Astăzi, România ține panașul concernului Renault cu branduri care le-au înflorit trandafiriu obrazul francezilor cu care, cică, suntem parteneri „strategici” în dezvoltare economică în timp ce cetățeni români, dacă e să aibă diplomă, sunt „supți” cenușiu prin sătucuri golite de medici prin Pirinei, doar dacă n-au ajung rupți în bătaie prin diverse camere de gardă. Și de ce? Pentru că Franța e naționalistă. Pentru că Franța a votat o nouă svastică sub alt slogan, un fascism cu față umană, o ideologie islamoidă care nu duce nicăieri mai departe decât recent în ceea ce înseamnă crimă etnică și discriminare rasială.
Recomandările noastre
